2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IDIOTIZÁRE, idiotizări, s. f. Acțiunea de a (se) idiotiza și rezultatul ei. [Pr.: -di-o-] – V. idiotiza.

IDIOTIZÁRE, idiotizări, s. f. Acțiunea de a (se) idiotiza și rezultatul ei. [Pr.: -di-o-] – V. idiotiza.

idiotizare sf [At: DEX / P: i-di-o~ / Pl: ~zări / E: idiotiza] 1-2 Idioțire (1-2).

IDIOTIZÁRE s.f. Faptul de a (se) idiotiza. [< idiotiza].

IDIOTIZÁ, idiotizez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) imbeciliza, a (se) tâmpi, a (se) îndobitoci. [Pr.: -di-o-] – Din fr. idiotiser.

IDIOTIZÁ, idiotizez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) imbeciliza, a (se) tâmpi, a (se) îndobitoci. [Pr.: -di-o-] – Din fr. idiotiser.

idiotiza vtr [At: DA ms / P: i-di-o~ / Pzi: ~zez / E: fr idiotiser] 1-2 A (se) idioți (1-2). 3-4 (Pfm; pex) A (se) prosti.

IDIOTIZÁ vb. I. tr., refl. A (se) îndobitoci, a (se) tâmpi. [< fr. idiotiser].

IDIOTIZÁ vb. tr., refl. a (se) îndobitoci. (< fr. idiotiser)

A SE IDIOTIZÁ mă ~éz intranz. A deveni idiot; a pierde capacitățile mintale; a se imbeciliza; a se cretiniza; a se îndobitoci. /<fr. idiotiser

A IDIOTIZÁ ~éz tranz. A face să se idiotizeze; a imbeciliza; a cretiniza; a îndobitoci. /<fr. idiotiser


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

idiotizáre (-di-o-) s. f., g.-d. art. idiotizắrii; pl. idiotizắri

idiotizáre s. f. (sil. -di-o-), g.-d. art. idiotizării; pl. idiotizări

idiotizá (a ~) (-di-o-) vb., ind. prez. 3 idiotizeáză

idiotizá vb. (sil. -di-o-), ind. prez. 1 sg. idiotizéz, 3 sg. și pl. idiotizeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IDIOTIZÁ vb. (MED.) a (se) cretiniza, a (se) idioți, a (se) imbeciliza, a (se) prosti, a (se) tâmpi.

IDIOTIZA vb. (MED.) a (se) cretiniza, a (se) idioți, a (se) imbeciliza, a (se) prosti, a (se) tîmpi.

Intrare: idiotizare
idiotizare substantiv feminin
  • silabație: i-di-o- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • idiotizare
  • idiotizarea
plural
  • idiotizări
  • idiotizările
genitiv-dativ singular
  • idiotizări
  • idiotizării
plural
  • idiotizări
  • idiotizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: idiotiza
  • silabație: i-di-o- info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • idiotiza
  • idiotizare
  • idiotizat
  • idiotizatu‑
  • idiotizând
  • idiotizându‑
singular plural
  • idiotizea
  • idiotizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • idiotizez
(să)
  • idiotizez
  • idiotizam
  • idiotizai
  • idiotizasem
a II-a (tu)
  • idiotizezi
(să)
  • idiotizezi
  • idiotizai
  • idiotizași
  • idiotizaseși
a III-a (el, ea)
  • idiotizea
(să)
  • idiotizeze
  • idiotiza
  • idiotiză
  • idiotizase
plural I (noi)
  • idiotizăm
(să)
  • idiotizăm
  • idiotizam
  • idiotizarăm
  • idiotizaserăm
  • idiotizasem
a II-a (voi)
  • idiotizați
(să)
  • idiotizați
  • idiotizați
  • idiotizarăți
  • idiotizaserăți
  • idiotizaseți
a III-a (ei, ele)
  • idiotizea
(să)
  • idiotizeze
  • idiotizau
  • idiotiza
  • idiotizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

idiotizare

  • 1. Acțiunea de a (se) idiotiza și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi idiotiza
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

idiotiza

etimologie: