10 definiții pentru idioțenie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IDIOȚÉNIE, idioțenii, s. f. 1. Lipsă totală de inteligență; p. ext. atitudine, faptă sau vorbă prostească; neghiobie, nerozie, tâmpenie, idioție (2). 2. Idioție (1). [Pr.: -di-o-] – Idiot + suf. -enie.

idioțenie sf [At: DA ms / P: i-di-o~ / Pl: ~ii / E: idiot + -enie] 1 Lipsă totală de inteligență. 2 (Pex) Atitudine, vorbă sau faptă prostească Si: idioție (2), neghiobie, nerozie, tâmpenie. 3 Idioție (1).

IDIOȚÉNIE, idioțenii, s. f. 1. Lipsă totală de inteligență; p. ext. atitudine, faptă sau vorbă prostească; neghiobie, nerozie, tâmpenie, idioție (2). 2. Idioție (1). [Pr.: -di-o-] – idiot + suf. -enie.

IDIOȚÉNIE, idioțenii, s. f. Atitudine, faptă sau vorbă de idiot, de om prost; neghiobie, nerozie. - Pronunțat: -di-o-.

IDIOȚÉNIE ~i f. 1) Caracter idiot; lipsă de inteligență; cretinism; tâmpenie; imbecilitate. 2) Faptă sau vorbă de om idiot; cretinism; neghiobie; stupiditate; imbecilitate. [G.-D. idioțeniei] / idiot + suf. ~enie

*idioțíe f. (d. idiot; fr. idiotie). Stupiditate, prostie (datorită unor defecte cerebrale în general ereditare). Faptă de idiot: ce’nseamnă idioția asta? – Fals -țénie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

idioțénie (lipsă de inteligență) (-di-o-, -ni-e) s. f., art. idioțénia (-ni-a), g.-d. art. idioțéniei; (manifestări) pl. idioțénii, art. idioțéniile (-ni-i-)

idioțénie s. f. (sil. -di-o-, -ni-e), art. idioțénia (sil. -ni-a), g.-d. art. idioțéniei; pl. idioțénii, art. idioțéniile (sil. -ni-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IDIOȚÉNIE s. 1. v. idioție. 2. v. prostie.

IDIOȚENIE s. 1. (MED.) cretinism, idioție, imbecilitate, tîmpeală, tîmpenie, (rar) tîmpie, tîmpime. 2. dobitocie, idioție, imbecilitate, inepție, neghiobie, nerozie, prostie, stupiditate, stupizenie, tîmpenie, (înv.) prostăticie. (A spus o mare ~.)

Intrare: idioțenie
idioțenie substantiv feminin
  • silabație: i-di-o-țe-ni-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • idioțenie
  • idioțenia
plural
  • idioțenii
  • idioțeniile
genitiv-dativ singular
  • idioțenii
  • idioțeniei
plural
  • idioțenii
  • idioțeniilor
vocativ singular
plural

idioțenie

etimologie:

  • Idiot + sufix -enie.
    surse: DEX '09