2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IDEALIZÁRE, idealizări, s. f. Acțiunea de a idealiza și rezultatul ei; încercarea de a atribui unei ființe sau unui lucru însușiri deosebite. ♦ Transfigurare, în cadrul unei opere de artă, a realității, în vederea realizării unui ideal estetic. [Pr.: -de-a-] – V. idealiza.

IDEALIZÁRE, idealizări, s. f. Acțiunea de a idealiza și rezultatul ei; încercarea de a atribui unei ființe sau unui lucru însușiri deosebite. ♦ Transfigurare, în cadrul unei opere de artă, a realității, în vederea realizării unui ideal estetic. [Pr.: -de-a-] – V. idealiza.

idealizare sf [At: DA / P: i-de-a~ / Pl: ~zări / E: idealiza] 1 Atribuire de calități excepționale unei ființe sau unui lucru. 2 Transfigurare a realității într-o operă de artă, în vederea realizării unui ideal (1) estetic.

IDEALIZÁRE s. f. Acțiunea de a idealiza; reprezentare a unui lucru ca fiind mai bun, mai frumos etc. decît este în realitate, sau ca fiind desăvîrșit. [Autorul] trebuie... să părăsească idealizarea călduță, pojghița poleită în care personagiile sale îngheață. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 107, 5/6. – Pronunțat: -de-a-.

IDEALIZÁRE s.f. Acțiunea de a idealiza și rezultatul ei. ♦ Procedeu cognitiv de constituire a unor „obiecte” abstracte, care nu există ca atare în realitate. ♦ Transfigurare în cadrul operei de artă a realității în vederea realizării unui ideal artistic. [< idealiza].

IDEALIZÁRE s. f. 1. acțiunea de a idealiza. 2. schematizare, simplificare a realității în procesul abstractizării. 3. transfigurare în cadrul operei de artă a realității în vederea realizării unui ideal estetic. (< idealiza)

IDEALIZÁ, idealizez, vb. I. Tranz. A atribui unui lucru sau unei ființe calități excepționale. [Pr.: -de-a-] – Din fr. idéaliser.

IDEALIZÁ, idealizez, vb. I. Tranz. A atribui unui lucru sau unei ființe calități excepționale. [Pr.: -de-a-] – Din fr. idéaliser.

idealiza vt [At: ODOBESCU, S. II, 51 / P: i-de-a~ / Pzi: ~zez / E: fr idealiser] A atribui unui lucru sau unei ființe calități excepționale.

IDEALIZÁ, idealizez, vb. I. Tranz. (Cu privire la un lucru sau la o persoană) A prezenta ca fiind mai bun decît este în realitate, a atribui unui lucru sau unei ființe însușiri excepționale, a-și imagina ceva (sau pe cineva) ca fiind desăvîrșit (foarte bun, foarte frumos etc.). Eminescu stimează și apără «limba veche și înțeleaptă» a poporului, fără să o idealizeze însă. SCÎNTEIA, 1950, nr. 1634. – Pronunțat: -de-a-.

IDEALIZÁ vb. I. tr. A atribui unui lucru sau unei ființe calități excepționale; a exagera ceva în bine, a reprezenta ceva mult mai bine decât în realitate. [Cf. fr. idéaliser, it. idealizzare].

IDEALIZÁ vb. tr. a atribui unui lucru, unei ființe calități excepționale; a exagera (ceva) în bine. (< fr. idéaliser)

A IDEALIZÁ ~éz tranz. (ființe, obiecte, fapte, idei) A prezenta ca având calități ideale, excepționale. /<fr. idéaliser

idealizà v. a da realității un caracter ideal.

*idealizéz v. tr. (d. ideal). Daŭ un caracter ideal (uneĭ persoane, unuĭ lucru): artistu idealizează natura.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

idealizáre (-de-a-) s. f., g.-d. art. idealizắrii; pl. idealizắri

idealizáre s. f. (sil. -de-a-), g.-d. art. idealizării; pl. idealizări

idealizá (a ~) (-de-a-) vb., ind. prez. 3 idealizeáză

idealizá vb. (sil. -de-a-), ind. prez. 1 sg. idealizéz, 3 sg. și pl. idealizeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IDEALIZÁRE s. înfrumusețare, poetizare. (~ realității.)

IDEALIZARE s. înfrumusețare, poetizare. (~ realității.)

arată toate definițiile

Intrare: idealizare
idealizare substantiv feminin
  • silabație: i-de-a- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • idealizare
  • idealizarea
plural
  • idealizări
  • idealizările
genitiv-dativ singular
  • idealizări
  • idealizării
plural
  • idealizări
  • idealizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: idealiza
  • silabație: i-de-a- info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • idealiza
  • idealizare
  • idealizat
  • idealizatu‑
  • idealizând
  • idealizându‑
singular plural
  • idealizea
  • idealizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • idealizez
(să)
  • idealizez
  • idealizam
  • idealizai
  • idealizasem
a II-a (tu)
  • idealizezi
(să)
  • idealizezi
  • idealizai
  • idealizași
  • idealizaseși
a III-a (el, ea)
  • idealizea
(să)
  • idealizeze
  • idealiza
  • idealiză
  • idealizase
plural I (noi)
  • idealizăm
(să)
  • idealizăm
  • idealizam
  • idealizarăm
  • idealizaserăm
  • idealizasem
a II-a (voi)
  • idealizați
(să)
  • idealizați
  • idealizați
  • idealizarăți
  • idealizaserăți
  • idealizaseți
a III-a (ei, ele)
  • idealizea
(să)
  • idealizeze
  • idealizau
  • idealiza
  • idealizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

idealizare

  • 1. Acțiunea de a idealiza și rezultatul ei; încercarea de a atribui unei ființe sau unui lucru însușiri deosebite.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: poetizare înfrumusețare attach_file un exemplu
    exemple
    • [Autorul] trebuie... să părăsească idealizarea călduță, pojghița poleită în care personagiile sale îngheață. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 107, 5/6.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Procedeu cognitiv de constituire a unor „obiecte” abstracte, care nu există ca atare în realitate.
      surse: DN
    • 1.2. Transfigurare, în cadrul unei opere de artă, a realității, în vederea realizării unui ideal estetic.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi idealiza
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

idealiza

  • 1. A atribui unui lucru sau unei ființe calități excepționale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: poetiza înfrumuseța attach_file un exemplu
    exemple
    • Eminescu stimează și apără «limba veche și înțeleaptă» a poporului, fără să o idealizeze însă. SCÎNTEIA, 1950, nr. 1634.
      surse: DLRLC

etimologie: