3 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IC, icuri, s. n. (Reg.) Pană de despicat lemne. – Din magh. ík (lit. ék).

IC, icuri, s. n. (Reg.) Pană de despicat lemne. – Din magh. ík (lit. ék).

ic2 sm [At: DA ms / Pl: ici / E: nct] (Reg) 1 Copil alintat. 2 Copil neastâmpărat.

ic1 sn [At: ECONOMIA, 129/20 / Pl: ~uri / E: mg ik] (Reg) 1 Pană de lemn cu diverse întrebuințări. 2 Pană de despicat lemne. 3 Fâșie îngustă de pământ.

IC, icuri, s. n. (Regional) Pană (de despicat lemne).

-ÍC, -Ă suf. 1. „referitor la...”, „propriu...”. 2. (chim.) „oxacid; sare metalică”. 3. „de forma”, „cu aspect”. (< fr. -ique, engl. -ic, germ. -isch, cf. lat. -icus)

IC ~uri n. reg. Pană pentru despicat lemne sau pentru a fixa unele piese sau elemente de construcție. /<ung. ik

ic n. Tr. pană de despicat lemne. [Ung. IK].

ic n., pl. urĭ (ung. ik și ek). Trans. Pană (de despicat lemnu). V. ichĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

IC s. pană, (reg.) nadă, penuș, (Maram.) cui, (Ban.) găvozd, (Transilv. și Ban.) țintă. (~ de despicat lemne.)

IC s. pană, (reg.) nadă, penuș, (Maram.) cui, (Ban.) găvozd, (Transilv. și Ban.) țintă. (~ de despicat lemne.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ic (ícuri), s. n. – Pană de despicat lemne. Mag. ik (Cihac, II, 508; Gáldi, Dict., 93). – Der. icui, vb. (a pune o pană, a înțepeni).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ic, icuri, s.n. – 1. Pană de lemn cu vârful trecut prin foc, folosit de lădari la despicarea butucilor de lemn. 2. Pană din lemn de esență tare sau din fier utilizată de butinari pentru secționarea lemnului. 3. Lemnul lărgit la un capăt care se bagă în gârliciul pietrei alergătoare; limbă (la morile de apă): „Ciudă mn-i pe cel mai mic / Că să-ndeasă ca un ic” (Calendar, 1980: 108). Termen specific subdialectului crișean (Tratat, 1984: 285). – Din magh. ik (lit. ék) (Șăineanu, Scriban; Cihac, Galdi, cf. DER; DEX, MDA).

ic, -uri, s.n. – 1. Pană de lemn cu vârful trecut prin foc, folosit de lădari la despicarea butucilor de lemn. 2. Pană din lemn de esență tare sau din fier utilizată de butinari pentru secționarea lemnului. 3. Lemnul lărgit la un capăt care se bagă în gârliciul pietrei alergătoare; limbă (la morile de apă): „Ciudă mn-i pe cel mai mic / Că să-ndeasă ca un ic” (Calendar 1980: 108). – Din magh. ik, germ. Zwickel.

Intrare: ic (s.m.)
ic3 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ic
  • icul
plural
  • ici
  • icii
genitiv-dativ singular
  • ic
  • icului
plural
  • ici
  • icilor
vocativ singular
plural
Intrare: ic (s.n.)
ic1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ic
  • icul
  • icu‑
plural
  • icuri
  • icurile
genitiv-dativ singular
  • ic
  • icului
plural
  • icuri
  • icurilor
vocativ singular
plural
Intrare: ic (suf.)
sufix (I7-S)
  • ic
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ic, icurisubstantiv neutru

  • 1. regional Pană de despicat lemne. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

icsufix

  • 1. Element de compunere având semnificația: MDN '00
    • 1.1. „referitor la...”, „propriu...”. MDN '00
    • 1.2. chimie „oxacid; sare metalică”. MDN '00
    • 1.3. „de forma”, „cu aspect”. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.