IȚARI sm. pl. 👕 Nădragi strîmți țărănești, foarte lungi și încrețiți de la genunchi în jos, uneori împodobiți cu găitane, făcuți din lînă subțire, țesută în două ițe și nedată la piuă (🖼 2685): îmbrăcați cu... ~ de tigaie și încălțați cu opincuțe (CRG.); țărani desculți, cu ~i sumeși pînă deasupra genunchilor (VLAH.).

IȚARI s. m. pl. Pantaloni țărănești lungi și strîmți, făcuți din lînă albă sau din bumbac. Căpitanii erau îmbrăcați cu ițari strîmți, cu găitane. ISPIRESCU, M. V. 43. Ițari... cămeșoaie, lăicere și scorțuri înflorite; ștergare de burangic alese și alte lucruri, ce le duceau lunea în tîrg de vînzare. CREANGĂ, A. 48. Toți dorobanți, toți căciulari, Romîni de viță veche, Purtînd opinci, sumani, ițari Și cușma pe-o ureche. ALECSANDRI, P. A. 204.

IȚARI m. la pl. Pantaloni țărănești lungi, confecționați din bumbac sau lână (albă). /iță + suf. ~ar

ițari m. pl. nădragi strâmți țărănești din lână țesută în două ițe.

ițárĭ m. pl. (d. iță?). Pantalonĭ țărăneștĭ strîmțĭ (de dimie saŭ de pînză albă) lipițĭ pe picĭor. Eĭ pot fi și maĭ lungĭ de cît picĭoru, și atuncĭ se trag în sus formînd pe la genunchĭ și pulpe o mulțime de crețurĭ în prejuru picĭoruluĭ.

ițar [At: I. IONESCU, P. 544 / Pl: ~e (1-2), ~i (3-4) / E: ițe + -ar] 1 sn (Îrg) Sulișor de care se leagă ițele. 2 sn (Îrg) Scripete de ițe. 3-4 sm (Lpl) Pantaloni lungi, (strâmți sau) încrețiți pe picior, confecționați dintr-o țesătură din bumbac sau din lână, specifici portului popular țărănesc. 5 sms (Îrg) Pânză groasă țesută în patru ițe.

ițari (pantaloni) s. m. pl.

ițari (pantaloni) s. m. pl.

ițari (pantaloni) s. m. pl.

ițari pl.

IȚARI s. pl. (reg.) strâmțari (pl.). (Țăran îmbrăcat cu ~.)

IȚARI s. pl. (reg.) strîmțari (pl.). (Țăran îmbrăcat cu ~.)

ițar, ițari, s.m. (reg.) 1. bățul, sulul de care se leagă ițele. 2. scripetele ițelor. 3. pânză groasă țesută în patru ițe. 4. (la pl.) pantaloni țărănești de vară, lungi și creți, strâmți, strânși pe picior, purtați de ciobani și de munteni peste izmene; strâmțari.