12 definiții pentru huzmet


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HUZMÉT, huzmeturi, s. n. (În Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) 1. Dar omagial, plocon; p. gener. dar. 2. Slujbă, funcție; p. ext. rang. 3. Venitul unor dări, ca vinăriciul, oieritul etc., sau venitul ocnelor și al vămilor. – Din tc. hizmet.

huzmet2 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: nct] (Reg) Piele de miel cu lâna mare.

huzmet1 sn [At: (a. 1812) TES. II, 365 / V: uz~ / Pl: ~uri / E: tc hizmet] (Înv) 1 Dar omagial Si: plocon. 2 (Pgn) Dar. 3 Slujbă. 4 Funcție. 5 (Pex) Rang. 6 Venit al unor dări, ca vinăriciul, oieritul, sau al ocnelor și al vămilor.

HUZMÉT, huzmeturi, s. n. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) 1. Dar omagial, plocon; p. gener. dar. 2. Slujbă, funcție; p. ext. rang. 3. Venitul unor dări, ca vinăriciul, oieritul1 etc., sau venitul ocnelor și al vămilor. – Din tc. hizmet.

HUZMÉT, huzmeturi, s. n. (Învechit) 1. Slujbă, funcție; p. ext. rang. Să ieie un huzmet și-i videa cum te-a iubi. ALECSANDRI, T. 1240. Ia-i huzmetul din mînă și vei vedea cum va veni țara întreagă în jălbi împotriva lui. FILIMON, C. 63. 2. Venitul unor dări (ca vinăritul, oieritul etc.) sau al ocnelor și vămilor. Veniturile celelalte, otcupurile sau huzmeturile, precum oieritul, vinariciul... și altele, se vindeau la mezat de marele vistier. GHICA, S. A. 39.

huzmet n. 1. od. venit principal al țării acaparat de Domnie (constând din ocne, dijmărit, vinăriciu, oierit) și care se vindea la mezat: veniturile celelalte, otcupurile sau huzmeturile GHICA; 2. funcțiune: ian să iee un huzmet, adică o slujbă AL. [Turc. HYZMET, sarcină, slujbă].

huzmét n., pl. urĭ (turc. hyzmet, ar. hydmet, serviciŭ, funcțiune; ngr. huzmétĭ, bg. sîrb. hizmet). Vechĭ. Dar făcut ca omagiŭ. Impozit vexatoriŭ. Venitu principal al țăriĭ, acaparat de domnie (ocne, dijmărit, vinăricĭ, oĭerit și vămĭ, care se arendaŭ celuĭ ce dădea maĭ mult). Maĭ pe urmă, slujbă, funcțiune (Șăĭn.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

huzmét (înv.) s. n., pl. huzméturi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HUZMÉT s. v. funcție, post, serviciu, slujbă.

huzmet s. v. FUNCȚIE. POST. SERVICIU. SLUJBĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

huzmét (huzméturi), s. n.1. Funcție, slujbă, profesie. – 2. Venit. – 3. Impozit. – 4. Dar, plocon. – Megl. huzmete, megl. izmet. Tc. huzmet (Șeineanu, II, 217; Lokotsch 861; Ronzevalle 85). – Der. huzmetar, s. m. (locator al unui venit statal). Sec. XVIII, înv.

Intrare: huzmet
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • huzmet
  • huzmetul
  • huzmetu‑
plural
  • huzmeturi
  • huzmeturile
genitiv-dativ singular
  • huzmet
  • huzmetului
plural
  • huzmeturi
  • huzmeturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

huzmet în Evul Mediu Țara Românească Moldova

etimologie: