HUZMET, huzmeturi, s. n. (Învechit) 1. Slujbă, funcție; p. ext. rang. Să ieie un huzmet și-i videa cum te-a iubi. ALECSANDRI, T. 1240. Ia-i huzmetul din mînă și vei vedea cum va veni țara întreagă în jălbi împotriva lui. FILIMON, C. 63. 2. Venitul unor dări (ca vinăritul, oieritul etc.) sau al ocnelor și vămilor. Veniturile celelalte, otcupurile sau huzmeturile, precum oieritul, vinariciul... și altele, se vindeau la mezat de marele vistier. GHICA, S. A. 39.