2 intrări

27 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HULUBĂ, hulube, s. f. Fiecare dintre cele două prăjini prinse de crucea căruței, a trăsurii etc., între care se înhamă calul. [Var.: ulu s. f.] – Din ucr. holoblja.

HULUBĂ, hulube, s. f. Fiecare dintre cele două prăjini prinse de crucea căruței, a trăsurii etc., între care se înhamă calul. [Var.: ulu s. f.] – Din ucr. holoblja.

hulu1 sf [At: DEX / V: hol~, ul~ / E: ucr хулубля] Fiecare dintre cele două prăjini prinse de crucea căruței, a trăsurii etc., între care se înhamă calul.

HULUBĂ, hulube, s. f. 1. Fiecare dintre cele două prăjini prinse de crucea căruței, a trăsurii etc. între care se înhamă calul. Am făcut un foc între hulubele căruței. CAMILAR, N. II 243. 2. (Fig., rar) Fiecare dintre cele două brațe ale ochelarilor. [Purta] ochelari mici, de țîrcovnic, cu hulubele înnădite-n sîrmă, sfori și bucăți de tablă galvanizată. GALAN, B. I 30.

HULU ~e f. Fiecare dintre cele două bare prinse de crucea unei trăsuri între care se înhamă calul. [G.-D. hulubei] /<ucr. holoblja

hulubă f. lemn la căruță de care se înhamă calul. [Mold. hloabă = pol. HOLOBLE].

HULUB, hulubi, s. m., adj. (Reg.) 1. S. m. (Otnit.; reg.) Porumbel. ◊ Hulub de stepă = pasăre din ordinul columbiformelor, de mărimea unui porumbel, de culoare galbenă-brună, cu pete sure pe spate (Syrrhaptes paradoxus). 2. Adj. (Despre animale) Cu părul sau cu penele cenușii, asemănătoare cu ale porumbelului sălbatic. – Din ucr. holub.

ULU s. f. v. hulubă.

hulub, ~ă [At: MARIAN, O. II, 180 / V: gu~, hol~, hurl~ / Pl: ~i, ~e / E: ucr холуб] 1 sm (Orn; reg; șîs ~ de casă) Porumbel. 2 sm (Îs) ~ de stepă (sau de câmp, de codru, ele pădure, sălbatic) Pasăre din ordinul columbiformelor, de mărimea unui porumbel, de culoare galbenă brună, cu pete sure pe spate (Syrrhaptes paradoxus). 3 a (D. animale) Cu părul sau cu penele cenușii, asemănătoare cu gușa porumbelului sălbatic Si: huluban. 4 sm (Fig) Amorez.

HULUB, hulubi, s. m., adj. m. 1. S. m. (Ornit.; reg.) Porumbel. ◊ Hulub de stepă = pasăre din ordinul columbiformelor, de mărimea unui porumbel, de culoare galbenă-brună, cu pete sure pe spate (Syrrhaptes paradoxus). 2. Adj. (Despre animale) Cu părul sau cu penele cenușii, asemănătoare cu ale porumbelului sălbatic. – Din ucr. holub.

HULUB1 ~ă (~i, ~e) pop. (despre animale) Care are părul sau penele cenușii, asemănătoare cu culoarea porumbelului sălbatic. /<ucr. holub

hulub m. Mold. porumb (pasăre). [Rut. HOLUB]. ║ a. se zice de boul care e suriu deschis ca gușa porumbului (mai ales în partea de dinapoi).

hlóbă și (maĭ des) hlúbă și (vest) hulúbă f., pl. e (rut. holóbli, rus. oglóbli, hlube, bg. zglob, încheĭetură. Bern. 1, 305). Pl. Cele doŭă prăjinĭ ale trăsureĭ cu un cal (ca oiștea la cea cu doĭ caĭ). – Și hloabe, brațele scrîncĭovuluĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hulu (reg.) s. f., g.-d. art. hulubei; pl. hulube

hulu s. f., g.-d. art. hulubei; pl. hulube

hulu s. f., g.-d. art. hulubei; pl. hulube

hulub1 (reg.) adj. m., pl. hulubi; f. hulu, pl. hulube

hulub1 (reg.) adj. m., pl. hulubi; f. hulubă, pl. hulube

hulub adj. m., pl. hulubi; f. sg. hulubă, pl. hulube

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hulubă (hulube), s. f. – Prăjină prinsă de crucea căruței. – Var. hlobă, ulubă, h(o)loabă. Rut. och(o)loblja, pol. hołoble (Cihac, II, 139; Tiktin; DAR), din germ. kloben.Der. hlobăna, vb. refl. (a se legăna).

ulubă (-be), s. f.1. Fiecare din cele două prăjini de la car, trăsură etc. între care se înhamă calul. – 2. (Arg.) Picior. – Var. hulubă, hlubă, hlo(a)bă. Rut. oh(o)loblja, pol. holoble (Cihac, II, 139).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hulubă, hulube, s.f. – (reg.) Fiecare din cele două rude la care trage calul singur la căruță (ALRRM, 1971: 368; Dragomirești). – Din ucr. holoblja (Cihac, Tiktin, DA, cf. DER; DEX, MDA).

hulubă, -e, s.f. – Fiecare din cele două rude la care trage calul singur la căruță (ALR, 1971. h. 368; Dragomirești). – Din ucr. holoblja (DEX).

Intrare: hulubă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hulu
  • huluba
plural
  • hulube
  • hulubele
genitiv-dativ singular
  • hulube
  • hulubei
plural
  • hulube
  • hulubelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ulu
  • uluba
plural
  • ulube
  • ulubele
genitiv-dativ singular
  • ulube
  • ulubei
plural
  • ulube
  • ulubelor
vocativ singular
plural
holubă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: hulub (adj.)
hulub1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hulub
  • hulubul
  • hulubu‑
  • hulu
  • huluba
plural
  • hulubi
  • hulubii
  • hulube
  • hulubele
genitiv-dativ singular
  • hulub
  • hulubului
  • hulube
  • hulubei
plural
  • hulubi
  • hulubilor
  • hulube
  • hulubelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hulu, hulubesubstantiv feminin

  • 1. Fiecare dintre cele două prăjini prinse de crucea căruței, a trăsurii etc., între care se înhamă calul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Am făcut un foc între hulubele căruței. CAMILAR, N. II 243. DLRLC
  • 2. figurat rar Fiecare dintre cele două brațe ale ochelarilor. DLRLC
    • format_quote [Purta] ochelari mici, de țîrcovnic, cu hulubele înnădite-n sîrmă, sfori și bucăți de tablă galvanizată. GALAN, B. I 30. DLRLC
etimologie:

hulub, huluadjectiv

  • 1. regional (Despre animale) Cu părul sau cu penele cenușii, asemănătoare cu ale porumbelului sălbatic. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.