2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HULÚBĂ, hulube, s. f. Fiecare dintre cele două prăjini prinse de crucea căruței, a trăsurii etc., între care se înhamă calul. [Var.: ulúbă s. f.] – Din ucr. holoblja.

HULÚBĂ, hulube, s. f. Fiecare dintre cele două prăjini prinse de crucea căruței, a trăsurii etc., între care se înhamă calul. [Var.: ulúbă s. f.] – Din ucr. holoblja.

hulu1 sf [At: DEX / V: hol~, ul~ / E: ucr хулубля] Fiecare dintre cele două prăjini prinse de crucea căruței, a trăsurii etc., între care se înhamă calul.

HULÚBĂ, hulube, s. f. 1. Fiecare dintre cele două prăjini prinse de crucea căruței, a trăsurii etc. între care se înhamă calul. Am făcut un foc între hulubele căruței. CAMILAR, N. II 243. 2. (Fig., rar) Fiecare dintre cele două brațe ale ochelarilor. [Purta] ochelari mici, de țîrcovnic, cu hulubele înnădite-n sîrmă, sfori și bucăți de tablă galvanizată. GALAN, B. I 30.

HULÚBĂ ~e f. Fiecare dintre cele două bare prinse de crucea unei trăsuri între care se înhamă calul. [G.-D. hulubei] /<ucr. holoblja

hulubă f. lemn la căruță de care se înhamă calul. [Mold. hloabă = pol. HOLOBLE].

HULÚB, hulubi, s. m., adj. (Reg.) 1. S. m. (Otnit.; reg.) Porumbel. ◊ Hulub de stepă = pasăre din ordinul columbiformelor, de mărimea unui porumbel, de culoare galbenă-brună, cu pete sure pe spate (Syrrhaptes paradoxus). 2. Adj. (Despre animale) Cu părul sau cu penele cenușii, asemănătoare cu ale porumbelului sălbatic. – Din ucr. holub.

ULÚBĂ s. f. v. hulubă.

hulub, ~ă [At: MARIAN, O. II, 180 / V: gu~, hol~, hurl~ / Pl: ~i, ~e / E: ucr холуб] 1 sm (Orn; reg; șîs ~ de casă) Porumbel. 2 sm (Îs) ~ de stepă (sau de câmp, de codru, ele pădure, sălbatic) Pasăre din ordinul columbiformelor, de mărimea unui porumbel, de culoare galbenă brună, cu pete sure pe spate (Syrrhaptes paradoxus). 3 a (D. animale) Cu părul sau cu penele cenușii, asemănătoare cu gușa porumbelului sălbatic Si: huluban. 4 sm (Fig) Amorez.

HULÚB, hulubi, s. m., adj. m. 1. S. m. (Ornit.; reg.) Porumbel. ◊ Hulub de stepă = pasăre din ordinul columbiformelor, de mărimea unui porumbel, de culoare galbenă-brună, cu pete sure pe spate (Syrrhaptes paradoxus). 2. Adj. (Despre animale) Cu părul sau cu penele cenușii, asemănătoare cu ale porumbelului sălbatic. – Din ucr. holub.

HULÚB1 ~ă (~i, ~e) pop. (despre animale) Care are părul sau penele cenușii, asemănătoare cu culoarea porumbelului sălbatic. /<ucr. holub

hulub m. Mold. porumb (pasăre). [Rut. HOLUB]. ║ a. se zice de boul care e suriu deschis ca gușa porumbului (mai ales în partea de dinapoi).

hlóbă și (maĭ des) hlúbă și (vest) hulúbă f., pl. e (rut. holóbli, rus. oglóbli, hlube, bg. zglob, încheĭetură. Bern. 1, 305). Pl. Cele doŭă prăjinĭ ale trăsureĭ cu un cal (ca oiștea la cea cu doĭ caĭ). – Și hloabe, brațele scrîncĭovuluĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hulúbă s. f., g.-d. art. hulúbei; pl. hulúbe

hulúbă s. f., g.-d. art. hulúbei; pl. hulúbe

hulúb1 (reg.) adj. m., pl. hulúbi; f. hulúbă, pl. hulúbe

hulúb adj. m., pl. hulúbi; f. sg. hulúbă, pl. hulúbe


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hulúbă (hulúbe), s. f. – Prăjină prinsă de crucea căruței. – Var. hlobă, ulubă, h(o)loabă. Rut. och(o)loblja, pol. hołoble (Cihac, II, 139; Tiktin; DAR), din germ. kloben.Der. hlobăna, vb. refl. (a se legăna).

arată toate definițiile

Intrare: hulubă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hulu
  • huluba
plural
  • hulube
  • hulubele
genitiv-dativ singular
  • hulube
  • hulubei
plural
  • hulube
  • hulubelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ulu
  • uluba
plural
  • ulube
  • ulubele
genitiv-dativ singular
  • ulube
  • ulubei
plural
  • ulube
  • ulubelor
vocativ singular
plural
Intrare: hulub (adj.)
hulub1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hulub
  • hulubul
  • hulubu‑
  • hulu
  • huluba
plural
  • hulubi
  • hulubii
  • hulube
  • hulubele
genitiv-dativ singular
  • hulub
  • hulubului
  • hulube
  • hulubei
plural
  • hulubi
  • hulubilor
  • hulube
  • hulubelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hulubă ulubă

  • 1. Fiecare dintre cele două prăjini prinse de crucea căruței, a trăsurii etc., între care se înhamă calul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Am făcut un foc între hulubele căruței. CAMILAR, N. II 243.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat rar Fiecare dintre cele două brațe ale ochelarilor.
    surse: DLRLC un exemplu
    exemple
    • [Purta] ochelari mici, de țîrcovnic, cu hulubele înnădite-n sîrmă, sfori și bucăți de tablă galvanizată. GALAN, B. I 30.
      surse: DLRLC

etimologie:

hulub (adj.)

  • 1. regional (Despre animale) Cu părul sau cu penele cenușii, asemănătoare cu ale porumbelului sălbatic.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: