2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HULTÁN s. m. v. vultan.

VULTÁN, vultani, s. m. (Pop.) Vultur (1). ♦ Fig. Om viteaz, voinic. [Var.: hultán s. m.] – Cf. vultur.

vultan sm [At: (a. 1680), ap. TDRG / V: hu~ / Pl: ~i / E: ns cf vultur] 1 Vultur (1). 2 (Fig) Bărbat viteaz, măreț și voinic.

VULTÁN, vultani, s. m. Vultur (1). ♦ Fig. Om viteaz, voinic. [Var.: hultán s. m.] – Cf. vultur.

VULTÁN, vultani, s. m. Vultur. Avea un vrav de paseri dinainte și ospăta dintr-însele cu lăcomie, ca un vultan hămisit. CREANGĂ, P. 245. Vînătorul soarbe-n cale-i răcoreala dimineții, Admirînd... pîraie cristaline și vultani cu mîndre pene. ALECSANDRI, P. III 59. ♦ Fig. Viteaz, voinic. Vitejii mei oșteni, Voi, pardoși de la Lipneț, vultani din Războieni. alecsandri, P. III 217. – Variantă: hultăn (SADOVEANU, N. F. 168) s. m.

VULTÁN ~i m. 1) pop. Pasăre sedentară răpitoare, de talie mare, cu cioc lung și coroiat, cu gheare și aripi lungi, puternice, care se hrănește cu animale vii și cu stârvuri; vultur. 2) fig. Om curajos și mândru. /vult [ur] + suf. ~an

vultan m. 1. (poetic) vultur: vultani cu mândre pene AL.; 2. fig. erou: vultanii din Răsboieni AL. [Abstras din vultur].

vultán și hultán m. (din vultur). Est. Vultur. Fig. Om rapace. – În Olt. vîltan.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vultán (pop.) s. m., pl. vultáni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VULTÁN s. v. acvilă, iepurar, pajură, vultur.

vultan s. v. ACVILĂ. IEPURAR. PAJURĂ. VULTUR.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

hultan, hultani s. m. hoț cu experiență.

Intrare: hultan
hultan
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: vultan
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vultan
  • vultanul
  • vultanu‑
plural
  • vultani
  • vultanii
genitiv-dativ singular
  • vultan
  • vultanului
plural
  • vultani
  • vultanilor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hultan
  • hultanul
  • hultanu‑
plural
  • hultani
  • hultanii
genitiv-dativ singular
  • hultan
  • hultanului
plural
  • hultani
  • hultanilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vultan hultan

  • 1. Pasăre sedentară răpitoare, de talie mare, cu cioc lung și coroiat, cu gheare și aripi lungi, puternice, care se hrănește cu animale vii și cu stârvuri; vultur (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: acvilă iepurar pajură vultur attach_file 2 exemple
    exemple
    • Avea un vrav de paseri dinainte și ospăta dintr-însele cu lăcomie, ca un vultan hămisit. CREANGĂ, P. 245.
      surse: DLRLC
    • Vînătorul soarbe-n cale-i răcoreala dimineții, Admirînd.. pîraie cristaline și vultani cu mîndre pene. ALECSANDRI, P. III 59.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat Om viteaz, voinic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file un exemplu
    exemple
    • Vitejii mei oșteni, Voi, pardoși de la Lipneț, vultani din Războieni. ALECSANDRI, P. III 217.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • cf. vultur
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX