13 definiții pentru huidui


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

huidui vt [At: CREANGĂ, A. 113 / V: (rar) ~itui / Pzi: ~esc, hui~ / E: huideo + -ui] 1 A alunga pe cineva strigând „huideo” Si: a hătcăi (1), a hudicăi (2). 2 A batjocori violent pe cineva cu ocări și cu fluierături Si: a hătcăi (2), a hudicăi (3).

HUIDUÍ, húidui, vb. IV. Tranz. A alunga pe cineva strigând „huideo”, a batjocori violent pe cineva cu ocări și cu fluierături: a hătcăi. [Prez. ind. și: huiduiesc] – Huideo + suf. -ui.

HUIDUÍ, huiduiesc, vb. IV. Tranz. A alunga pe cineva strigând „huideo”, a batjocori violent pe cineva cu ocări și cu fluierături; a hătcăi. [Prez. ind. și: huidui] – Huideo + suf. -ui.

HUIDUÍ, huiduiesc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absolut) A apostrofa în mod violent pe cineva cu ocări și fluierături, pentru a-și manifesta nemulțumirea și revolta, a da cu huo; p. ext. a ocărî, a batjocori. Țăranii victorioși, ajungînd în dreptul casei, se opriră, și numai de-acolo huiduiau și înjurau, arătîndu-și pumnii și învîrtind puștile rămase în mîinile lor. REBREANU, R. II 153. Fetele la horă îl huiduia și fugeau de dînsul ca de o lepră. ISPIRESCU, L. 386. După ce se mîntuie clăcușoara asta, lumea... se împrăștie huiduindu-ne. CREANGĂ, A. 113. – Prez. ind. și: húidui (SAHIA, N. 63).

A HUIDUÍ ~iésc tranz. 1) (porci) A alunga strigând „huideo”. 2) fig. (persoane) A trata cu fluierături și strigăte de ocară (în semn de dezaprobare). /huideo + suf. ~ui

húĭduĭ și -ĭésc, a v. tr. Strig cuĭva huideo (Ĭov. 236).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!huiduí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. húidui/huiduiésc, imperf. 3 sg. huiduiá; conj. prez. 3 să húiduie/huiduiáscă

huiduí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. huiduiésc, imperf. 3 sg. huiduiá; conj. prez. 3 sg. și pl. huiduiáscă

huidui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. huiduiesc, conj. huiduiască)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HUIDUÍ vb. (Mold.) a hâtcâi, (Mold. și Bucov.) a tiohăi.

HUIDUI vb. (Mold.) a hîtcîi, (Mold. și Bucov.) a tiohăi.

Intrare: huidui
verb (VT343.2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • huidui
  • huiduire
  • huiduit
  • huiduitu‑
  • huiduind
  • huiduindu‑
singular plural
  • huiduie
  • huiduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • huidui
(să)
  • huidui
  • huiduiam
  • huiduii
  • huiduisem
a II-a (tu)
  • huidui
(să)
  • huidui
  • huiduiai
  • huiduiși
  • huiduiseși
a III-a (el, ea)
  • huiduie
(să)
  • huiduie
  • huiduia
  • huidui
  • huiduise
plural I (noi)
  • huiduim
(să)
  • huiduim
  • huiduiam
  • huiduirăm
  • huiduiserăm
  • huiduisem
a II-a (voi)
  • huiduiți
(să)
  • huiduiți
  • huiduiați
  • huiduirăți
  • huiduiserăți
  • huiduiseți
a III-a (ei, ele)
  • huiduie
(să)
  • huiduie
  • huiduiau
  • huidui
  • huiduiseră
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • huidui
  • huiduire
  • huiduit
  • huiduitu‑
  • huiduind
  • huiduindu‑
singular plural
  • huiduiește
  • huiduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • huiduiesc
(să)
  • huiduiesc
  • huiduiam
  • huiduii
  • huiduisem
a II-a (tu)
  • huiduiești
(să)
  • huiduiești
  • huiduiai
  • huiduiși
  • huiduiseși
a III-a (el, ea)
  • huiduiește
(să)
  • huiduiască
  • huiduia
  • huidui
  • huiduise
plural I (noi)
  • huiduim
(să)
  • huiduim
  • huiduiam
  • huiduirăm
  • huiduiserăm
  • huiduisem
a II-a (voi)
  • huiduiți
(să)
  • huiduiți
  • huiduiați
  • huiduirăți
  • huiduiserăți
  • huiduiseți
a III-a (ei, ele)
  • huiduiesc
(să)
  • huiduiască
  • huiduiau
  • huidui
  • huiduiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

huidui

  • 1. A alunga pe cineva strigând „huideo”, a batjocori violent pe cineva cu ocări și cu fluierături.
    exemple
    • Țăranii victorioși, ajungînd în dreptul casei, se opriră, și numai de-acolo huiduiau și înjurau, arătîndu-și pumnii și învîrtind puștile rămase în mîinile lor. REBREANU, R. II 153.
    • Fetele la horă îl huiduia și fugeau de dînsul ca de o lepră. ISPIRESCU, L. 386.
    • După ce se mîntuie clăcușoara asta, lumea... se împrăștie huiduindu-ne. CREANGĂ, A. 113.

etimologie:

  • Huideo + sufix -ui.
    surse: DEX '98 DEX '09