huși i vz hâș

Huși pl. oraș în Moldova: 16.000 loc., cap. jud. Fălciu. Scaun de episcopie (Hușean).

HÂCI^1[1] interj. v. hâș.

câș¹ i vz hâș

hacioa i vz hâș

hâcea i vz hâș

hâci¹ i vz hâș

hâcioa i vz hâcea

hâș i [At: ANON. CAR. / V: câș, hacioa, hâcea, hâd, ~și, huci, hucea, huș, huși, uș / E: fo] 1 Strigăt cu care se alungă păsările de curte. 2 (Prt; gmț) Strigăt cu care se alungă o persoană. 3 (îf câș) Strigăt cu care se cheamă oile sau mânjii.

hâși¹ i vz hâș

hș i vz hâș

hucea i vz hâș

huci¹ i vz hâș

huș i vz hâș

uș i vz hâș

uși i vz hâș

ușu i vz hâș

HÂCI¹ interj. v. hâș.

CÎȘ¹ interj. v. hîș.

HÎCI¹ interj. v. hîș.

HÎȘ interj. Strigăt cu care se alungă găinile sau alte păsări. Hîș! mînca-te-ar uliul să te mănînce! SBIERA, P. 215. Hîș, cucurigu dracului! ALECSANDRI, T. 175. Hîș! pasăre, de-acolea, Că doar nu ești fiica mea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 171. – Variante: (Mold.) cîș (ALECSANDRI, T. 896), hîci (MARIAN, O. I 122, CONTEMPORANUL, II 13) interj.

CÂȘ interj. (se folosește pentru a alunga păsările domestice). /Onomat.

HÂȘ interj. (se folosește pentru a alunga găinile sau alte păsări) /Onomat.

hâș! int. arătând gestul și șuieratul cu care se gonesc insectele și păsările de curte. [Onomatopee].

2) cîș și hîș, interj. de alungat păsările domestice (rudă cu rut. agúš, auš și germ. husch). – În Suc. hucĭ!

hîș interj. V. cîș.

hâș interj.

hîș interj. – Servește pentru a alunga păsările din ogradă. – Var. huș, uș. Creație spontană. – Der. hîșîi (var. cîșîi, cîșăi, hușii, hîcîi, hăcili, hîciui, hîșîi, hîșei, hucii, hușcăi, etc.), vb. (a goni, a speria, a alunga păsările); hușit, adj. (prostit, aiurit); hîtcîi, vb. (a speria, a goni).

HUȘI, Viorel (pe numele adevărat V. Herșcovici) (1911-1972, n. Huși), pictor român. Desenator și acuarelist român. Opera lui H. (peisaj, natură statică, portret) se remarcă prin desenul plin de de spontaneitate și nerv, compoziția densă, dinamică și echilibrată, coloritul viu și limpede, totul într-o viziune străbătută de prospețime și adesea de ingenuitate („Peisaj cu vaporaș și case la Dunăre”, „Toamna”, „Farfurie cu mere și scrumieră”).

HUȘI 1. Depresiune sculpturală intracolinară, situată în SE Pod. Central Moldovenesc, la 70-150 m alt. Vatra depresiunii, extinsă pe c. 25 km lungime și 12 km lățime max., are un relief slab vălurit, cu câmpuri colinare acumulative, prelungi (numite tăpșane), terase și lunci. Climă temperat-continentală, cu temp. medii multianuale în jur de 9,5°C și precipitații reduse (400-500 mm anual). Rama deluroasă de pe latura vestică a depr. H. este acoperită cu păduri de fag, în amestec cu stejar tei, carpen. Pomicultură, viticultură. 2. Municipiu în jud, Vaslui, în depresiunea omonimă, la 70-120 m alt.; 33.483 loc. (1998). Constr. de mașini-unelte, și utilaje pentru ind. alim.; fabrici de mobilă, încălț., tricotaje și conf.; filatură și țesătorie de bumbac; produse alim (conserve de legume și fructe, preparate din lapte, băuturi răcoritoare). Centru viticol și pomicol. Atestat documentar în 1487. Ridicat la rangul de oraș în 1824 și de municipiu în 1995. Reședință domnească a lui Ștefan cel Mare. Biserica Sf. Apostoli Petru și Pavel (ctitorie a lui Ștefan cel Mare din 1494-1495, construită cu prilejul întemeierii Episcopiei de H., reconstruită în 1596-1599 de Ieremia Movilă, refăcută în 1756, 1887-1889, 1910, consolidată și reparată în 1941-1945 și după cutremurele din 1977 și 1986), a fost pictată de Gh. Tattarescu, 1890-1891; bisericile Sf. Dumitru (sec. 18), Sf. Gheorghe (1858-1868), Sf. Voievozi (1770, refăcută în 1849-1855); palat episcopal (1782-1792). Muzeu cu colecții de arheologie, etnografie și științele naturii; Muzeu memorial „Dimitrie Cantemir”; Muzeul Viticulturii. În oraș se află Episcopia Hușilor, reînființată în 1996, după ce fusese contopită abuziv, în 1948, cu Episcopia Romanului.

Huș/ești, -i v. Hus 5.

câș I adv. strâmb, deviat. II interj. folosită pentru intimidarea adversarului în timpul unui joc.

hâș!, (hâșa, hâșe), interj. Cuvânt cu care se alungă găinile. – Onomatopee (DER, DEX).