25 de definiții pentru hotel otel (2) (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HOTÉL, hoteluri, s. n. Clădire mare cu multe camere sau apartamente mobilate, care se închiriază de obicei cu ziua (călătorilor). [Pl. și: hotele.Var.: otél s. n.] – Din fr. hôtel.

hotel sn [At: CADE / V: (rar) ot~ / Pl: ~uri, (rar) ~e / E: fr hôtel] 1 Clădire mare cu multe camere mobilate, care se închiriază de obicei cu ziua (călătorilor). 2 (Pex; rar) Clădire cu multe camere (care poate primi mulți oaspeți).

HOTÉL, hoteluri, s. n. Clădire mare cu multe camere mobilate, care se închiriază de obicei cu ziua (călătorilor). [Pl. și: hotele. -Var.: otél s. n.] – Din fr. hôtel.

HOTÉL, hoteluri, s. n. Local mare cu multe camere mobilate, care se închiriază de obicei cu ziua (mai ales călătorilor). Hotelul este unul de mîna întîia: scări largi... Apartamente mari, cu gust mobilate. STANCU, U.R.S.S. 10. De șase ani trăia într-o cameră de hotel. C. PETRESCU, A. 379. – Variantă: otél (PAS, L. II 11, BUJOR, S. 143) s. n.

HOTÉL s.n. Clădire amenajată pentru închirierea de camere mobilate pe termen scurt mai ales călătorilor. [Pl. -luri, -le, var. otel s.n. / < fr. hôtel].

HOTÉL s. n. clădire pentru închirierea de camere mobilate, pe termen scurt. (< fr. hôtel)

HOTÉL ~uri n. Local cu camere special amenajate pentru trai care se închiriază pe termen scurt mai ales călătorilor. /<fr. hôtel[1]

  1. Var. otel LauraGellner

hotel n. casă mobilată unde trag călătorii (= fr. hôtel).

OTÉL s. n. v. hotel.

cabánă-hotél s. f. Cabană dotată cu facilități care o apropie de statutul de hotel ◊ „În primele zile ale acestui an s-a dat în folosință o cabană-hotel la Peștera-Padina (Dâmbovița), având restaurant, bar de zi, iar în imediata vecinătate, terenuri de sport.” R.l. 12 I 79 p. 5 (din cabană + hotel)

cămín-hotél s. n. Cămin cu un grad sporit de confort, care îl apropie de acela al unui hotel ◊ „Se construiesc încă 6 cămine-hotel pentru 1000 de tineri mineri.” Sc. 14 I 61 p. 1 (din cămin + hotel; Fl. Dimitrescu în LR 2/62 p. 134)

hotél-restauránt s. n. Hotel în care se află un restaurant ◊ „În jurul pieții au fost construite birourile unor instituții, un hotel-restaurant, un teatru și o sală destinată expozițiilor industriale și comerciale (târguri).” R.l. 1 I 67 p. 3. ◊ „Vila «9 Mai» se reamenajează pentru gradul de confort 1. La sfârșitul lunii iunie, va deveni hotel-restaurant cu 90 de locuri.” R.l. 5 IV 74 p. 5 (din hotel + restaurant, după fr. hôtel-restaurant)

restauránt-hotél-școálă s. n. Restaurant și hotel cu rol de școală ◊ „Înființarea complexului «restaurant-hotel-școală Viilor» are un scop foarte precis: practica elevilor să se desfășoare sub supravegherea instructorilor, în condiții identice cu cele existente în rețeaua de deservire.” I.B. 5 XII 67 p. 4 (din restaurant + hotel + școală)

vapór(aș)-hotél s. n. Vapor(aș) amenajat ca hotel ◊ „Pe malul Araguaiei ancorase un mic vaporaș-hotel. Sc. 25 III 67 p. 1. ◊ „Șantierele navale Elsinore, Danemarca, au anunțat intrarea în producție a primelor vapoare-hotel. Noul tip de navă [...] va putea găzdui până la 432 de pasageri.” R.l. 12 VII 77 p. 6 //din vapor(aș) + hotel//

*otél n., pl. urĭ și e (fr. hôtel, d. lat. hospitale, loc de primit oaspețĭ. V. ospăț, oaspete, goștină). Han maĭ bun, casă în care mîn călătoriĭ maĭ cĭoplițĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hotél s. n., pl. hotéluri

arată toate definițiile

Intrare: hotel
hotel1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hotel
  • hotelul
  • hotelu‑
plural
  • hoteluri
  • hotelurile
genitiv-dativ singular
  • hotel
  • hotelului
plural
  • hoteluri
  • hotelurilor
vocativ singular
plural
otel1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • otel
  • otelul
  • otelu‑
plural
  • oteluri
  • otelurile
genitiv-dativ singular
  • otel
  • otelului
plural
  • oteluri
  • otelurilor
vocativ singular
plural
otel2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • otel
  • otelul
  • otelu‑
plural
  • otele
  • otelele
genitiv-dativ singular
  • otel
  • otelului
plural
  • otele
  • otelelor
vocativ singular
plural
hotel2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hotel
  • hotelul
  • hotelu‑
plural
  • hotele
  • hotelele
genitiv-dativ singular
  • hotel
  • hotelului
plural
  • hotele
  • hotelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hotel otel (2)

  • 1. Clădire mare cu multe camere sau apartamente mobilate, care se închiriază de obicei cu ziua (călătorilor).
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: birt ospel 2 exemple
    exemple
    • Hotelul este unul de mîna întîia: scări largi... Apartamente mari, cu gust mobilate. STANCU, U.R.S.S. 10.
      surse: DLRLC
    • De șase ani trăia într-o cameră de hotel. C. PETRESCU, A. 379.
      surse: DLRLC

etimologie: