12 definiții pentru horcăială


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HORCĂIÁLĂ, horcăieli, s. f. Horcăit. – Horcăi + suf. -eală.

HORCĂIÁLĂ, horcăieli, s. f. Horcăit. – Horcăi + suf. -eală.

horcăia sf [At: ARDELEANU, V. P. 35 / V: ~ănea~ / Pl: ~ieli / E: horcăi + -eală] 1 Horcăit (1). 2 Sforăit.

HORCĂIÁLĂ, horcăieli, s. f. Horcăit, respirație hîrîitoare, sforăit.

horcăĭálă f., pl. ĭelĭ, și horcăit n., pl. urĭ. Acțiunea de a horcăi. Zgomotu acesteĭ acțiunĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

horcăiálă s. f., g.-d. art. horcăiélii; pl. horcăiéli

horcăiálă s. f., g.-d. art. horcăiélii; pl. horcăiéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HORCĂIÁLĂ s. 1. horcăit, horcăitură. (~ unui muribund.) 2. hârcâială, hârcâit, hârâială. (O ~ de la respirație.)

HORCĂIÁLĂ s. v. sforăială, sforăit, sforăitură.

HORCĂIA s. 1. horcăit, horcăitură. 2. hîrcîială, hîrcîit, hîrîială.

horcăia s. v. SFORĂIALĂ. SFORĂIT. SFORĂITURĂ.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

horcăiálă, horcăieli, (horcoteală), s.f. – Respirație grea, zgomotoasă. – Din horcăi + suf. -eală (DEX, MDA).

Intrare: horcăială
horcăială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • horcăia
  • horcăiala
plural
  • horcăieli
  • horcăielile
genitiv-dativ singular
  • horcăieli
  • horcăielii
plural
  • horcăieli
  • horcăielilor
vocativ singular
plural

horcăială

etimologie:

  • Horcăi + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09