15 definiții pentru horcăit
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HORCĂIT s. n. Faptul de a horcăi; zgomotul produs de cel care horcăie; horcăială, horcăitură. – V. horcăi.
HORCĂIT s. n. Faptul de a horcăi; zgomotul produs de cel care horcăie; horcăială, horcăitură. – V. horcăi.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
horcăit sn [At: CAMILAR, C. 103 / V: ~ănit, ~coit, ~conit / Pl: ~uri / E: horcăi] 1 Zgomot produs de cel care respiră greu, aflându-se în agonie Si: horcăială (1), horcăire (1), horcăitură (1), horcoteală (1), horcotire (1). 2 Sforăit. 3 (îf horcoit) Chiorăit.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HORCĂIT s. n. Faptul de a horcăi și zgomotul produs de cel care horcăie. 1. Respirația grea, răgușită și întreruptă a muribunzilor; horcăială, hîrcîit. Bătrînul nu auzea, în tăcerea profundă ce-l împresura, decît propria-i respirație care părea aspră ca un horcăit. REBREANU, R. II 160. 2. Sforăit prelung și zgomotos.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
horcăit n. 1. acțiunea de a horcăi; 2. sgomotul ce se face horcăind.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
horcănit sn vz horcăit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
horcoit sn vz horcăit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
horconit sn vz horcăit
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
horcăĭálă f., pl. ĭelĭ, și horcăit n., pl. urĭ. Acțiunea de a horcăi. Zgomotu acesteĭ acțiunĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!horcăit s. n., pl. horcăituri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Rodica_rk
- acțiuni
horcăit s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
horcăit s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
HORCĂIT s. v. sforăială, sforăit, sforăitură.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HORCĂIT s. horcăială, horcăitură.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HORCĂIT s. horcăială, horcăitură.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
horcăit s. v. SFORĂIALĂ. SFORĂIT. SFORĂITURĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
horcăitsubstantiv neutru
- 1. Faptul de a horcăi; zgomotul produs de cel care horcăie. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: horcăială horcăitură hârcâit sforăială sforăit sforăitură
- Bătrînul nu auzea, în tăcerea profundă ce-l împresura, decît propria-i respirație care părea aspră ca un horcăit. REBREANU, R. II 160. DLRLC
-
etimologie:
- horcăi DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.