2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

honcăi [AtVICIU, GL. / V: ~ăli, ~ăni / Pzi: hon~ / E: fo] (Mun) 1-2 vtr A (se) clătina. 3 vr A se giugiuli.

hóncăĭ, a -í, v. tr. (imit. înrudit cu ung. hánkodni, hánykodni, a se zbucĭuma. V. și boncăĭ). Vest. Hîțîn, clatin: a boncăi o masă. V. refl. Masa se honcăĭe. V. șolcăĭ, hîțîn.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

honcăí, hóncăi, vb. IV (reg.) a (se) clătina, a (se) hâțâna.

honcăí, honcăiesc, (honcăli, honcoti), vb. intranz. – 1. (ref. la lupi sau câini) A urla. 2. (ref. la animale cornute) A răji, a boncăli: „Ce răjești, Florică, / Ce honcălești? / – Cum n-oi răji, / Cum n-oi honcotí?” (Bilțiu, 1990: 297). – Cf. magh. hánkodni, hánykodni „a se zbuciuma” (Scriban); din honc, hong „glas, voce, timbru vocal” (< magh. hang „glas”).

honcăí, (honcăli, honcoti), vb. intranz. – 1. (Ref. la lupi sau câini) A urla. 2. (Ref. la animale cornute) A răji, a boncăli: „Ce răjești, Florică, / Ce honcălești? / -Cum n-oi răji, / Cum n-oi honcotí?” (Bilțiu 1990: 297). – Din honc, hong „glas, voce, timbru vocal” (< magh. hang „glas”).

Intrare: honcăit
honcăit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • honcăit
  • honcăitul
  • honcăitu‑
  • honcăi
  • honcăita
plural
  • honcăiți
  • honcăiții
  • honcăite
  • honcăitele
genitiv-dativ singular
  • honcăit
  • honcăitului
  • honcăite
  • honcăitei
plural
  • honcăiți
  • honcăiților
  • honcăite
  • honcăitelor
vocativ singular
plural
Intrare: honcăi
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • honcăi
  • honcăire
  • honcăit
  • honcăitu‑
  • honcăind
  • honcăindu‑
singular plural
  • honcăie
  • honcăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • honcăi
(să)
  • honcăi
  • honcăiam
  • honcăii
  • honcăisem
a II-a (tu)
  • honcăi
(să)
  • honcăi
  • honcăiai
  • honcăiși
  • honcăiseși
a III-a (el, ea)
  • honcăie
(să)
  • honcăie
  • honcăia
  • honcăi
  • honcăise
plural I (noi)
  • honcăim
(să)
  • honcăim
  • honcăiam
  • honcăirăm
  • honcăiserăm
  • honcăisem
a II-a (voi)
  • honcăiți
(să)
  • honcăiți
  • honcăiați
  • honcăirăți
  • honcăiserăți
  • honcăiseți
a III-a (ei, ele)
  • honcăie
(să)
  • honcăie
  • honcăiau
  • honcăi
  • honcăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)