O definiție pentru honcăit
Arhaisme și regionalisme
honcăi, honcăi, vb. IV (reg.) a (se) clătina, a (se) hâțâna.
Intrare: honcăit
honcăit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)