22 de definiții pentru holocaust olocaust (2) (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

holocaust sn [At: CORESI, ap. DA ms / V: ol~ / P: ~ca-ust / Pl: ~uri / E: fr olocauste, it olocausto, lat holocaustum] 1 (În Antichitate și la evrei) Jertfa adusă zeilor sau lui Dumnezeu, în care victima era arsă în întregime Si: ardere-de-tot, (înv) arse, întreg-de-ars. 2 (Fig) Ofrandă. 3-4 Ucidere (prin ardere) a unui foarte mare număr de oameni.

HOLOCÁUST, holocausturi, s. n. 1. (În Antichitate) Jertfă adusă zeilor, în care animalul sacrificat era ars în întregime. ♦ Fig. Ofrandă, sacrificiu. 2. Spec. Exterminare (prin diferite metode) a unei mari părți a populației evreiești din Europa de către naziști și aliații lor. 3. (În prezent) Ucidere în masă din cauza unor motive politice, religioase sau ca urmare a unor cataclisme provocate de om. [Pr.: -ca-ust.Var.: olocáust s. n.] – Din fr. holocauste.

HOLOCÁUST, holocausturi, s. n. 1. (În antichitate) Jertfă adusă zeilor, în care animalul sacrificat era ars în întregime. ♦ Fig. Ofrandă, sacrificiu. 2. Ucidere (prin ardere) a unui foarte mare număr de oameni. [Pr.: -ca-ust.Var.: olocáust s. n.] – Din fr. holocauste.[1] corectată

  1. Am corectat etimologia (în DEX apare olocauste). — gall

HOLOCÁUST s. n. (La unele popoare din vechime) Jertfă adusă zeilor în care animalul sacrificat era ars în întregime. – Variantă: olocáust (ODOBESCU, S. III 410) s. n.

HOLOCÁUST s.n. 1. (La vechii evrei etc.) Sacrificiu în cinstea divinității, în care animalul sacrificat era ars în întregime. 2. (Fig.) Ofrandă, sacrificiu. [Pron. -ca-ust, pl. -turi, var. olocaust s.n. / < fr. holocauste, cf. lat. holocaustus, gr. holokaustos < holos – întreg, kaustos – ars].

HOLOCÁUST s. n. 1. (ant.; la evrei, asirieni etc.) sacrificiu în cinstea divinității, în care animalul sacrificat era ars în întregime pe altar. 2. exterminare a unui mare număr de oameni. 3. (fig.) ofrandă, sacrificiu. (< fr. holocauste)

holocáust s. n. (cuv. ebraic) ♦ 1. Acțiunea de exterminare a evreilor de către naziști în ultimul război mondial ◊ „O psihiatră canadiană care a studiat copii ai supraviețuitorilor holocaustului [...] a ajuns la concluzia că mulți dintre ei dau vieții lor sensul unei misiuni.” R.lit. 13 IX 79 p. 22; v. și 1 XI 79 p. 23. ♦ 2. Distrugerea programată a unor ființe nevinovate ◊ „La ieșirea din muzeu un telefon special. Cine ridică receptorul poate auzi înregistrată vocea celor pe care japonezii îi numesc «kibakusha», adică supraviețuitori ai holocaustului, povestind cum a fost în acea zi teribilă și în zilele care au urmat.” Sc. 12 XII 84 p. 6; v. și szoah (din fr. holocauste, engl. Holocaust; BD 1967; L. Seche în SCL 4/75 p. 426, F. Hasan în LR 2/77 p. 33; DN, DEX, DN3 – alte sensuri, DEX-S; cuvântul este mai vechi – apare de ex. în Smaranda de Lord Thompson, Paris 1932 – dar a căpătat o largă extindere după descoperirea lagărelor de exterminare din timpul celui de-al doilea război mondial)

HOLOCÁUST ~uri n. 1) (la vechii evrei) Jertfă adusă divinității prin arderea integrală a animalului sacrificat. [Sil. -caust] /<fr. holocauste

OLOCÁUST s. n. v. holocaust.

OLOCÁUST s. n. v. holocaust.

OLOCÁUST s. n. V. holocaust.

OLOCÁUST s.n. v. holocaust.

olocaust n. 1. sacrificiu în care victima era întreagă mistuită de foc; 2. victimă astfel sacrificată; 3. sacrificiu în genere.

*olocáust n., pl. e (vgr. ῾olókauston, d. ólos, tot, și kaustós, ars; lat. holocáustum. V. olo-graf și caustic). Sacrificiŭ (maĭ ales la vechiĭ Jidanĭ) în care victima era în întregime arsă (ardere de tot): Avram consimți să-șĭ ofere propriu luĭ fiŭ pentru olocaust. Victima oferită pentru asta. Fig. Ofrandă completă și generoasă, mare și complet sacrificiŭ. V. ecatombă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

holocáust (-caust) s. n., pl. holocáusturi

holocáust s. n. (sil. -caust), pl. holocáusturi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HOLOCÁUST s. (BIS.) (înv.) arse (pl.), ardere-de-tot, întreg-de-ars.

HOLOCAUST s. (BIS.) (înv.) arse (pl.), ardere-de-tot, întreg-de-ars.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

HOLOCÁUST, holocáusturi, 1. Jertfire rituală prin ardere. 2. Distrugere completă soldată cu victime în număr mare, îndeosebi prin ardere. ◊ Holocaust nuclear. 3. (Scris deseori cu majusculă) Asasinarea în masă a populației civile din Europa, în special a evreilor, de către naziști, în timpul celui de-al doilea război mondial. ♦ Asasinare în masă a populației; genocid. (cf. engl. holocaust, fr. holocauste < neolat. holocaustum < gr. holokauston < n. al lui holokaustos = totalitate arsă < holo- + kaustos = ars < kaiein = a arde) [MW]

arată toate definițiile

Intrare: holocaust
holocaust substantiv neutru
  • silabație: ho-lo-caust
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • holocaust
  • holocaustul
  • holocaustu‑
plural
  • holocausturi
  • holocausturile
genitiv-dativ singular
  • holocaust
  • holocaustului
plural
  • holocausturi
  • holocausturilor
vocativ singular
plural
olocaust1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • olocaust
  • olocaustul
  • olocaustu‑
plural
  • olocausturi
  • olocausturile
genitiv-dativ singular
  • olocaust
  • olocaustului
plural
  • olocausturi
  • olocausturilor
vocativ singular
plural
olocaust2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: IVO-III
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • olocaust
  • olocaustul
  • olocaustu‑
plural
  • olocauste
  • olocaustele
genitiv-dativ singular
  • olocaust
  • olocaustului
plural
  • olocauste
  • olocaustelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

holocaust olocaust (2)

  • 1. în Antichitate Jertfă adusă zeilor, în care animalul sacrificat era ars în întregime.
    surse: DEX '09 DLRLC DN
  • 2. prin specializare Exterminare (prin diferite metode) a unei mari părți a populației evreiești din Europa de către naziști și aliații lor.
    surse: DEX '09
  • 3. în prezent Ucidere în masă din cauza unor motive politice, religioase sau ca urmare a unor cataclisme provocate de om.
    surse: DEX '09 MDN '00

etimologie: