3 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HOINÁR, -Ă, hoinari, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care umblă mult și fără țintă, fără căpătâi. – Hoină (= oină) + suf. -ar.

HOINÁR, -Ă, hoinari, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care umblă mult și fără țintă, fără căpătâi. – Hoină (= oină) + suf. -ar.

HOINĂRÍ, hoinăresc, vb. IV. Intranz. A umbla, a călători mult și fără țintă, fără rost. – Din hoinar.

hoinar, ~ă smf, a [At: ODOBESCU, S. III, 113 / Pl: ~i, ~e / E: hoină +-ar] 1 (Înv) Copil jucăuș. 2 (Înv) Jucător de oină. 3-4 (Pex) (Persoană) care umblă mult și fără țintă.

hoinări vi [At: ISPIRESCU, L. 231 / V: oi~ / Pzi: ~resc / E: hoinar] A călători mult și fără țintă.

oinar[1] sm vz hoinar

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

HOINĂRÍ, hoinăresc, vb. IV. Intranz. A umbla, a călători mult și fără țintă, fără căpătâi. – Din hoinar.

HOINÁR, -Ă, hoinari, -e, adj. Care bate drumurile, care umblă fără țintă; vagabond. Vino în strada cu tei ruginii, Pasul hoinar să ne poarte. FRUNZĂ, Z. 71. Adulmecă marea un cîine hoinar. LESNEA, I. 85. Nu știu cum s-a întîmplat de a rămas pictura cu totul înlăturată din cărarea mult cotitei mele colinde de vînător hoinar. ODOBESCU, S. III 113.

HOINĂRÍ, hoinăresc, vb. IV. Intranz. A umbla hoinar, a bate drumurile, a călători fără țintă; a vagabonda. Poți uita o stradă-n care... ai hoinărit sub tei cîndva. CASSIAN, H. 24. Ar fi vrut ca toată noaptea să umble hoinărind pe străzi singuratece. ARDELEANU, D. 167. Să-ți faci și tu rost aici, ca toți megiașii, nu mai hoinări prin a lume. ISPIRESCU, L. 231. ♦ Tranz. (Rar, complementul indică un loc, o regiune) A cutreiera. Veverița pleacă creangă lîngă creangă și hoinărește, ca o deșucheată, pădurea întreagă. GÎRLEANU, L. 18.

HOINÁR ~ă (~i, ~e) și substantival (despre ființe) Care umblă mult și fără rost; vagabond. Un câine ~. /oină + suf. ~ar

A HOINĂRÍ ~ésc intranz. 1) A fi hoinar; a rătăci; a vagabonda. 2) fig. fam. A umbla mult și fără rost (ca un hoinar); a rătăci; a vagabonda. /Din hoinar

hoinărì v. a bate pădurile, a umbla fără căpâtâiu.

hoĭnár m. (d. hoĭnă). Vagabond, haĭmana: a umbla hoĭna. – Fem. -áră, -ăríță și -ăreásă.

hoĭnărésc v. intr. (d. hoĭnar). Umblu cranga.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hoinar adj. m., s. m., pl. hoinari; adj. f., s. f. hoina, pl. hoinare

hoinări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hoinăresc, 3 sg. hoinărește, imperf. 1 hoinăream; conj. prez. 1 sg. să hoinăresc, 3 să hoinărească

hoinar adj. m., s. m., pl. hoinari; adj. f., s. f. hoinară, pl. hoinare

hoinări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hoinăresc, imperf. 3 sg. hoinărea; conj. prez. 3 să hoinărească

hoinár adj. m. (sil. hoi-), s. m., pl. hoinári; f. sg. hoináră, pl. hoináre

hoinărí vb. (sil. hoi-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hoinărésc, imperf. 3 sg. hoinăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. hoinăreáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HOINÁR adj., s. 1. adj., s. pribeag, rătăcitor, vagabond, (înv.) stranic. (Un om ~.) 2. adj. nestatornic, sprințar, (pop.) spulberatic. (Gânduri ~.)

HOINĂRÍ vb. 1. a vagabonda, (înv. și reg.) a nemernici, (reg.) a tălălăi, (prin Transilv.) a budușlui, (Mold.) a lăinici, (Transilv.) a techerghi, (înv.) a hăimăni, a ștrengări. (Toată ziua ~.) 2. a pribegi, a rătăci, a vagabonda, (prin Mold.) a bădădăi, a horhăi. (~ din loc în loc.) 3. a colinda, a cutreiera, a peregrina, a rătăci, a umbla, a vagabonda, (livr.) a flana. (Pe unde n-a ~?)

HOINAR adj., s. 1. adj., s. pribeag, rătăcitor, vagabond, (înv.) stranic. (Un om ~.) 2. adj. nestatornic, sprințar, (pop.) spulberatic. (Gînduri ~.)

HOINĂRI vb. 1. a vagabonda, (înv. și reg.) a nemernici, (reg.) a tălălăi, (prin Transilv.) a budușlui, (Mold.) a lăinici, (Transilv.) a techerghi, (înv.) a hăimăni, a ștrengări. (Toată ziua ~.) 2. a pribegi, a rătăci, a vagabonda, (prin Mold.) a bădădăi, a horhăi. (~ din loc în loc.) 3. a colinda, a cutreiera, a peregrina, a rătăci, a umbla, a vagabonda, (livr.) a flana. (Pe unde n-a ~?)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

A HOINĂRI a umbla creanga / frunza frăsinelului / lelea / pantaraura / teleleu, a bate străzile.

Intrare: hoinar (adj.)
hoinar1 (adj.) adjectiv
  • silabație: hoi-nar info
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hoinar
  • hoinarul
  • hoinaru‑
  • hoina
  • hoinara
plural
  • hoinari
  • hoinarii
  • hoinare
  • hoinarele
genitiv-dativ singular
  • hoinar
  • hoinarului
  • hoinare
  • hoinarei
plural
  • hoinari
  • hoinarilor
  • hoinare
  • hoinarelor
vocativ singular
plural
Intrare: hoinar (s.m.)
  • silabație: hoi-nar info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hoinar
  • hoinarul
  • hoinaru‑
plural
  • hoinari
  • hoinarii
genitiv-dativ singular
  • hoinar
  • hoinarului
plural
  • hoinari
  • hoinarilor
vocativ singular
  • hoinarule
  • hoinare
plural
  • hoinarilor
Intrare: hoinări
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hoinări
  • hoinărire
  • hoinărit
  • hoinăritu‑
  • hoinărind
  • hoinărindu‑
singular plural
  • hoinărește
  • hoinăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hoinăresc
(să)
  • hoinăresc
  • hoinăream
  • hoinării
  • hoinărisem
a II-a (tu)
  • hoinărești
(să)
  • hoinărești
  • hoinăreai
  • hoinăriși
  • hoinăriseși
a III-a (el, ea)
  • hoinărește
(să)
  • hoinărească
  • hoinărea
  • hoinări
  • hoinărise
plural I (noi)
  • hoinărim
(să)
  • hoinărim
  • hoinăream
  • hoinărirăm
  • hoinăriserăm
  • hoinărisem
a II-a (voi)
  • hoinăriți
(să)
  • hoinăriți
  • hoinăreați
  • hoinărirăți
  • hoinăriserăți
  • hoinăriseți
a III-a (ei, ele)
  • hoinăresc
(să)
  • hoinărească
  • hoinăreau
  • hoinări
  • hoinăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hoinar, hoinarisubstantiv masculin
hoina, hoinaresubstantiv feminin
hoinar, hoinaadjectiv

  • 1. (Persoană) care umblă mult și fără țintă, fără căpătâi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: vagabond
    • format_quote Vino în strada cu tei ruginii, Pasul hoinar să ne poarte. FRUNZĂ, Z. 71. DLRLC
    • format_quote Adulmecă marea un cîine hoinar. LESNEA, I. 85. DLRLC
    • format_quote Nu știu cum s-a întîmplat de a rămas pictura cu totul înlăturată din cărarea mult cotitei mele colinde de vînător hoinar. ODOBESCU, S. III 113. DLRLC
etimologie:
  • Hoină (= oină) + sufix -ar. DEX '09 DEX '98

hoinări, hoinărescverb

  • 1. A umbla, a călători mult și fără țintă, fără rost. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Poți uita o stradă-n care... ai hoinărit sub tei cîndva. CASSIAN, H. 24. DLRLC
    • format_quote Ar fi vrut ca toată noaptea să umble hoinărind pe străzi singuratece. ARDELEANU, D. 167. DLRLC
    • format_quote Să-ți faci și tu rost aici, ca toți megiașii, nu mai hoinări prin a lume. ISPIRESCU, L. 231. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv rar Cutreiera. DLRLC
      sinonime: cutreiera
      • format_quote Veverița pleacă creangă lîngă creangă și hoinărește, ca o deșucheată, pădurea întreagă. GÎRLEANU, L. 18. DLRLC
etimologie:
  • hoinar DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.