2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HOHOTÍT s. n. Hohotire. – V. hohoti.

HOHOTÍT s. n. Hohotire. – V. hohoti.

hohotit2, ~ă a [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 248 / V: ~tat / Pl: ~iți, ~e / E: hohoti] 1-2 (D. plâns sau râs) Cu hohote Si: hohotitor (1-2). 3-4 (D. râs sau plâns) Zgomotos. 5 (Fig; d. un zgomot) Sacadat ca un hohot (1). 6 (Fig; d. un zgomot) Cu ecou.

hohotit1 sn [At: COȘBUC, F. 118 / Pl: ~uri / E: hohoti] 1-10 Hohotire (1-10).

HOHOTÍT s. n. Hohotire. Să rîdem dar, viteaz răsad, Să fie-un hohotit și-un chiu Din ceruri pînă-n iad. COȘBUC, P. I 257.

HOHOTÍ, hohotesc, vb. IV. Intranz. A izbucni zgomotos în râs sau în plâns; a râde sau a plânge tare, zgomotos. ♦ Fig. (Despre o vale, o pădure etc.) A răsuna puternic și prelung; a vui. – Din sl. hohotati.

HOHOTÍ, hohotesc, vb. IV. Intranz. A izbucni zgomotos în râs sau în plâns; a râde sau a plânge tare, zgomotos. ♦ Fig. (Despre o vale, o pădure etc.) A răsuna puternic și prelung; a vui. – Din sl. hohotati.

hohoti vi [At: CANTEMIR, IST. 39 / Pzi: ~tesc, hohot (p 3 hohote, hohotă) / E: hohot, cf rs хохотать] 1-2 A izbucni zgomotos (în râs sau) în plâns. 3-4 (A râde sau) a plânge zgomotos. 5-6 A vorbi printre hohote (de râs sau) de plâns. 7 (D. cai) A necheza. 8 (Fig) A răbufni într-un zgomot sacadat asemănător unui hohot. 9 (Imp) A curge năvalnic. 10 (Fig; d. o vale, o pădure etc.) A răsuna puternic și prelung.

HOHOTÍ, hohotesc, vb. IV. Intranz. A izbucni în hohote de rîs sau de plîns; a rîde (sau a plînge) cu hohot. Obosise de bocit și hohotea încet. DUMITRIU, N. 92. Hohoteați, băteați din palme și nu vă mai săturați urmărind scena. PAS, Z. I 186. La plecare, fata hohotea ca o nebună, iar tu ai încălecat și te-ai dus. SADOVEANU, O. VI 51. Văd, în zori, cum merg s-adune Mure fetele; doinesc, Rîd pe drum și hohotesc Ca nește nebune. COȘBUC, P. I 262. ◊ Fig. Cînd aș mai vorbi de judecata mea și de ochiul meu sigur, ar hohoti toată Veneția. CAMIL PETRESCU, T. II 310. ◊ (Determinat prin «de rîs» sau «de plîns») Se zvîrcolea în mîinile țăranilor hohotind de plîns. REBREANU, R. II 133. A hohotit în bocet, ca și cînd acum ar fi aflat de moartea lui. POPA, V. 244. Hohotind de rîs a strigat tare, încît a acoperit tot zgomotul. CARAGIALE, O. III 83. ♦ Tranz. (Rar) A spune ceva cu glasul întretăiat de hohote de plîns. Priveau cu toții cum mama mortului hohotește bocetul. DUMITRIU, N. 154. ♦ Fig. (Despre un spațiu în care se produc zgomote) A răsuna (în ecou). Hohotește văzduhul, clocotește pămîntul, Se-ntețește culesul bucuriilor coapte. DEȘLIU, G. 45. Mitraliera prinse apoi să tragă rafale din ce în ce mai lungi și hohoteau dealurile. CAMILAR, N. I 71. Haiducii mei Doinesc toți trei; Și clocotesc Și hohotesc Păduri adînci. IOSIF, V. 61.

A HOHOTÍ ~ésc intranz. 1) A râde sau a plânge cu hohote. 2) fig. (despre spații întinse, păduri, văi) A produce sunete prelungi și răsunătoare care se aud departe sau de departe. /<sl. hohotati

hohotì v. a râde (sau plânge) tare și prelung.

hohotésc v. intr. (rudă cu rus. hohotátĭ, nsl. hohotáti, ngr. haharízo, hahlarízo, rîd cu hohot, huhulízo, suflu cald, vgr. kaházo, rîd cu hohot. V. hihotesc). Rîd orĭ plîng cu hohot: hohotește lumea de rîs.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hohotí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hohotésc, imperf. 3 sg. hohoteá; conj. prez. 3 să hohoteáscă

hohotí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hohotésc, imperf. 3 sg. hohoteá; conj. prez. 3 sg. și pl. hohoteáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HOHOTIT s. hohot, hohotire. (Un ~ de plîns.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hohotí (hohotésc, ít), vb.1. A izbucni în rîs. – 2. A plînge zgomotos. Creație expresivă, cf. hihoti, chicoti. Se consideră în general că este der. din sl. chochotati „a rîde”, cf. rus. chochot „hohot” (Miklosich, Slaw. Elem., 51; Cihac, II, 139; Tiktin; Berneker 393), cf. 319; Conev 103; DAR). Această soluție este posibilă, dar cuvîntul sl. este tot expresiv și poate, firește, să coincidă cu rom. Pe de altă parte, cuvîntul sl. nu înseamnă decît „a izbucni în rîs”, pe cînd în rom. ideea de „rîs” sau de „plîns”, pare secundară, ideea inițială fiind cea de „în chip zgomotos”; cf. mr. huhutescu, huhutire „a striga, a urla”. – Der. hohot, s. n. (hohot); hohoteală, s. f. (rîs), cf. chicoteală.

Intrare: hohotit
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hohotit
  • hohotitul
  • hohotitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • hohotit
  • hohotitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: hohoti
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hohoti
  • hohotire
  • hohotit
  • hohotitu‑
  • hohotind
  • hohotindu‑
singular plural
  • hohotește
  • hohotiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hohotesc
(să)
  • hohotesc
  • hohoteam
  • hohotii
  • hohotisem
a II-a (tu)
  • hohotești
(să)
  • hohotești
  • hohoteai
  • hohotiși
  • hohotiseși
a III-a (el, ea)
  • hohotește
(să)
  • hohotească
  • hohotea
  • hohoti
  • hohotise
plural I (noi)
  • hohotim
(să)
  • hohotim
  • hohoteam
  • hohotirăm
  • hohotiserăm
  • hohotisem
a II-a (voi)
  • hohotiți
(să)
  • hohotiți
  • hohoteați
  • hohotirăți
  • hohotiserăți
  • hohotiseți
a III-a (ei, ele)
  • hohotesc
(să)
  • hohotească
  • hohoteau
  • hohoti
  • hohotiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hohotit

etimologie:

  • vezi hohoti
    surse: DEX '98 DEX '09

hohoti

  • 1. A izbucni zgomotos în râs sau în plâns; a râde sau a plânge tare, zgomotos.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 8 exemple
    exemple
    • Obosise de bocit și hohotea încet. DUMITRIU, N. 92.
      surse: DLRLC
    • Hohoteați, băteați din palme și nu vă mai săturați urmărind scena. PAS, Z. I 186.
      surse: DLRLC
    • La plecare, fata hohotea ca o nebună, iar tu ai încălecat și te-ai dus. SADOVEANU, O. VI 51.
      surse: DLRLC
    • Văd, în zori, cum merg s-adune Mure fetele; doinesc, Rîd pe drum și hohotesc Ca nește nebune. COȘBUC, P. I 262.
      surse: DLRLC
    • Se zvîrcolea în mîinile țăranilor hohotind de plîns. REBREANU, R. II 133.
      surse: DLRLC
    • A hohotit în bocet, ca și cînd acum ar fi aflat de moartea lui. POPA, V. 244.
      surse: DLRLC
    • Hohotind de rîs a strigat tare, încît a acoperit tot zgomotul. CARAGIALE, O. III 83.
      surse: DLRLC
    • figurat Cînd aș mai vorbi de judecata mea și de ochiul meu sigur, ar hohoti toată Veneția. CAMIL PETRESCU, T. II 310.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv rar A spune ceva cu glasul întretăiat de hohote de plâns.
      exemple
      • Priveau cu toții cum mama mortului hohotește bocetul. DUMITRIU, N. 154.
        surse: DLRLC
    • 1.2. figurat (Despre o vale, o pădure etc.) A răsuna puternic și prelung.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: vui attach_file 3 exemple
      exemple
      • Hohotește văzduhul, clocotește pămîntul, Se-ntețește culesul bucuriilor coapte. DEȘLIU, G. 45.
        surse: DLRLC
      • Mitraliera prinse apoi să tragă rafale din ce în ce mai lungi și hohoteau dealurile. CAMILAR, N. I 71.
        surse: DLRLC
      • Haiducii mei Doinesc toți trei; Și clocotesc Și hohotesc Păduri adînci. IOSIF, V. 61.
        surse: DLRLC

etimologie: