2 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HOHOTÍRE, hohotiri, s. f. Faptul de a hohoti; hohotit. – V. hohoti.

HOHOTÍRE, hohotiri, s. f. Faptul de a hohoti; hohotit. – V. hohoti.

hohotire sf [At: PAS, Z. 40 / Pl: ~ri / E: hohoti] 1-2 Izbucnire zgomotoasă (în râs sau) în plâns Si: hohotit1 (1-2). 3-4 (Râs sau) plâns zgomotos Si: hohotit1 (3-4). 5- 6 Vorbire printre hohote (de râs sau) de plâns Si: hohotit1 (5-6). 7 Nechezat al cailor Si: hohotit1 (7). 8 (Fig) Răbufnire într-un zgomot sacadat asemănător unui hohot Si: hohotit1 (8). 9 Curgere năvalnică Si: hohotit1 (9). 10 (Fig) Răsunet puternic și prelung al unei văi Si: hohotit1 (10).

HOHOTÍRE, hohotiri, s. f. Faptul de a hohoti; hohotit, hohot (de rîs sau de plîns). Cineva izbi cu bastonul în toba mare și o sparse, în hohotirile de rîs ale unora. PAS, Z. IV 40.

HOHOTÍ, hohotesc, vb. IV. Intranz. A izbucni zgomotos în râs sau în plâns; a râde sau a plânge tare, zgomotos. ♦ Fig. (Despre o vale, o pădure etc.) A răsuna puternic și prelung; a vui. – Din sl. hohotati.

HOHOTÍ, hohotesc, vb. IV. Intranz. A izbucni zgomotos în râs sau în plâns; a râde sau a plânge tare, zgomotos. ♦ Fig. (Despre o vale, o pădure etc.) A răsuna puternic și prelung; a vui. – Din sl. hohotati.

hohoti vi [At: CANTEMIR, IST. 39 / Pzi: ~tesc, hohot (p 3 hohote, hohotă) / E: hohot, cf rs хохотать] 1-2 A izbucni zgomotos (în râs sau) în plâns. 3-4 (A râde sau) a plânge zgomotos. 5-6 A vorbi printre hohote (de râs sau) de plâns. 7 (D. cai) A necheza. 8 (Fig) A răbufni într-un zgomot sacadat asemănător unui hohot. 9 (Imp) A curge năvalnic. 10 (Fig; d. o vale, o pădure etc.) A răsuna puternic și prelung.

HOHOTÍ, hohotesc, vb. IV. Intranz. A izbucni în hohote de rîs sau de plîns; a rîde (sau a plînge) cu hohot. Obosise de bocit și hohotea încet. DUMITRIU, N. 92. Hohoteați, băteați din palme și nu vă mai săturați urmărind scena. PAS, Z. I 186. La plecare, fata hohotea ca o nebună, iar tu ai încălecat și te-ai dus. SADOVEANU, O. VI 51. Văd, în zori, cum merg s-adune Mure fetele; doinesc, Rîd pe drum și hohotesc Ca nește nebune. COȘBUC, P. I 262. ◊ Fig. Cînd aș mai vorbi de judecata mea și de ochiul meu sigur, ar hohoti toată Veneția. CAMIL PETRESCU, T. II 310. ◊ (Determinat prin «de rîs» sau «de plîns») Se zvîrcolea în mîinile țăranilor hohotind de plîns. REBREANU, R. II 133. A hohotit în bocet, ca și cînd acum ar fi aflat de moartea lui. POPA, V. 244. Hohotind de rîs a strigat tare, încît a acoperit tot zgomotul. CARAGIALE, O. III 83. ♦ Tranz. (Rar) A spune ceva cu glasul întretăiat de hohote de plîns. Priveau cu toții cum mama mortului hohotește bocetul. DUMITRIU, N. 154. ♦ Fig. (Despre un spațiu în care se produc zgomote) A răsuna (în ecou). Hohotește văzduhul, clocotește pămîntul, Se-ntețește culesul bucuriilor coapte. DEȘLIU, G. 45. Mitraliera prinse apoi să tragă rafale din ce în ce mai lungi și hohoteau dealurile. CAMILAR, N. I 71. Haiducii mei Doinesc toți trei; Și clocotesc Și hohotesc Păduri adînci. IOSIF, V. 61.

A HOHOTÍ ~ésc intranz. 1) A râde sau a plânge cu hohote. 2) fig. (despre spații întinse, păduri, văi) A produce sunete prelungi și răsunătoare care se aud departe sau de departe. /<sl. hohotati

hohotì v. a râde (sau plânge) tare și prelung.

hohotésc v. intr. (rudă cu rus. hohotátĭ, nsl. hohotáti, ngr. haharízo, hahlarízo, rîd cu hohot, huhulízo, suflu cald, vgr. kaházo, rîd cu hohot. V. hihotesc). Rîd orĭ plîng cu hohot: hohotește lumea de rîs.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hohotire s. f., g.-d. art. hohotirii; pl. hohotiri

hohotíre s. f., g.-d. art. hohotírii; pl. hohotíri

hohoti (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hohotesc, imperf. 3 sg. hohotea; conj. prez. 3 să hohotească

hohotí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hohotésc, imperf. 3 sg. hohoteá; conj. prez. 3 sg. și pl. hohoteáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HOHOTIRE s. hohot, hohotit. (O ~ de plîns.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hohotí (hohotésc, ít), vb.1. A izbucni în rîs. – 2. A plînge zgomotos. Creație expresivă, cf. hihoti, chicoti. Se consideră în general că este der. din sl. chochotati „a rîde”, cf. rus. chochot „hohot” (Miklosich, Slaw. Elem., 51; Cihac, II, 139; Tiktin; Berneker 393), cf. 319; Conev 103; DAR). Această soluție este posibilă, dar cuvîntul sl. este tot expresiv și poate, firește, să coincidă cu rom. Pe de altă parte, cuvîntul sl. nu înseamnă decît „a izbucni în rîs”, pe cînd în rom. ideea de „rîs” sau de „plîns”, pare secundară, ideea inițială fiind cea de „în chip zgomotos”; cf. mr. huhutescu, huhutire „a striga, a urla”. – Der. hohot, s. n. (hohot); hohoteală, s. f. (rîs), cf. chicoteală.

Intrare: hohotire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hohotire
  • hohotirea
plural
  • hohotiri
  • hohotirile
genitiv-dativ singular
  • hohotiri
  • hohotirii
plural
  • hohotiri
  • hohotirilor
vocativ singular
plural
Intrare: hohoti
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hohoti
  • hohotire
  • hohotit
  • hohotitu‑
  • hohotind
  • hohotindu‑
singular plural
  • hohotește
  • hohotiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hohotesc
(să)
  • hohotesc
  • hohoteam
  • hohotii
  • hohotisem
a II-a (tu)
  • hohotești
(să)
  • hohotești
  • hohoteai
  • hohotiși
  • hohotiseși
a III-a (el, ea)
  • hohotește
(să)
  • hohotească
  • hohotea
  • hohoti
  • hohotise
plural I (noi)
  • hohotim
(să)
  • hohotim
  • hohoteam
  • hohotirăm
  • hohotiserăm
  • hohotisem
a II-a (voi)
  • hohotiți
(să)
  • hohotiți
  • hohoteați
  • hohotirăți
  • hohotiserăți
  • hohotiseți
a III-a (ei, ele)
  • hohotesc
(să)
  • hohotească
  • hohoteau
  • hohoti
  • hohotiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hohotire, hohotirisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a hohoti. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cineva izbi cu bastonul în toba mare și o sparse, în hohotirile de rîs ale unora. PAS, Z. IV 40. DLRLC
etimologie:
  • vezi hohoti DEX '98 DEX '09

hohoti, hohotescverb

  • 1. A izbucni zgomotos în râs sau în plâns; a râde sau a plânge tare, zgomotos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Obosise de bocit și hohotea încet. DUMITRIU, N. 92. DLRLC
    • format_quote Hohoteați, băteați din palme și nu vă mai săturați urmărind scena. PAS, Z. I 186. DLRLC
    • format_quote La plecare, fata hohotea ca o nebună, iar tu ai încălecat și te-ai dus. SADOVEANU, O. VI 51. DLRLC
    • format_quote Văd, în zori, cum merg s-adune Mure fetele; doinesc, Rîd pe drum și hohotesc Ca nește nebune. COȘBUC, P. I 262. DLRLC
    • format_quote Se zvîrcolea în mîinile țăranilor hohotind de plîns. REBREANU, R. II 133. DLRLC
    • format_quote A hohotit în bocet, ca și cînd acum ar fi aflat de moartea lui. POPA, V. 244. DLRLC
    • format_quote Hohotind de rîs a strigat tare, încît a acoperit tot zgomotul. CARAGIALE, O. III 83. DLRLC
    • format_quote figurat Cînd aș mai vorbi de judecata mea și de ochiul meu sigur, ar hohoti toată Veneția. CAMIL PETRESCU, T. II 310. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv rar A spune ceva cu glasul întretăiat de hohote de plâns. DLRLC
      • format_quote Priveau cu toții cum mama mortului hohotește bocetul. DUMITRIU, N. 154. DLRLC
    • 1.2. figurat (Despre o vale, o pădure etc.) A răsuna puternic și prelung. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: vui
      • format_quote Hohotește văzduhul, clocotește pămîntul, Se-ntețește culesul bucuriilor coapte. DEȘLIU, G. 45. DLRLC
      • format_quote Mitraliera prinse apoi să tragă rafale din ce în ce mai lungi și hohoteau dealurile. CAMILAR, N. I 71. DLRLC
      • format_quote Haiducii mei Doinesc toți trei; Și clocotesc Și hohotesc Păduri adînci. IOSIF, V. 61. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.