9 definiții pentru hodorogeală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HODOROGEÁLĂ, hodorogeli, s. f. (Fam.) Faptul de a hodorogi; zgomot produs de obiecte lovite între ele sau răsturnate, de mersul zdruncinat al unui vehicul (hodorogit) etc. – Hodorogi + suf. -eală.

hodorogea sf [At: CREANGĂ, A. 39 / Pl: ~eli / E: hodorogi + -eală] 1-3 Zgomot produs (de obiecte lovite între ele sau răsturnate), (de mersul zdruncinat al unui vehicul hodorogit) sau de funcționarea unui mecanism stricat Si: (rar) hodorogitură (1-3)

HODOROGEÁLĂ, hodorogeli, s. f. Faptul de a hodorogi; zgomot produs de obiecte lovite între ele sau răsturnate, de mersul zdruncinat al unui vehicul (hodorogit) etc. – Hodorogi + suf. -eală.

HODOROGEÁLĂ, hodorogeli, s. f. Faptul de a hodorogi; zgomot mare, continuu și asurzitor (de obiecte lovite între ele, răsturnate etc.); huruială. Moara măcina mereu, mereu, cu hodorogeala enervantă a roții rupte. ARDELEANU, D. 241. Cu talanca de la oi, cu cleștele și cu vătrariul face o hodorogeală și un tărăboi de-ți ia auzul! CREANGĂ, A. 39. ◊ (Metaforic) Cîtă hodorogeală de tunete, ce mai vînzoleală și trăncăneală de pretutindeni nu era să zguduie, din temelie, gospodăria cerească! HOGAȘ, M. N. 164.

HODOROGEÁLĂ ~éli f. Zgomot produs de obiecte care se lovesc între ele ori de mersul zdruncinat al unui vehicul. /a hodorogi + suf. ~eală

hodorogeálă f., pl. elĭ. Fam. Acțiunea de a hodorogi. Fig. Trăncăneală, flecărire multă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hodorogeálă (fam.) s. f., g.-d. art. hodorogélii; pl. hodorogéli

hodorogeálă s. f., g.-d. art. hodorogélii; pl. hodorogéli

Intrare: hodorogeală
hodorogeală substantiv feminin
substantiv feminin (F57)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hodorogea
  • hodorogeala
plural
  • hodorogeli
  • hodorogelile
genitiv-dativ singular
  • hodorogeli
  • hodorogelii
plural
  • hodorogeli
  • hodorogelilor
vocativ singular
plural

hodorogeală

  • 1. familiar Faptul de a hodorogi; zgomot produs de obiecte lovite între ele sau răsturnate, de mersul zdruncinat al unui vehicul (hodorogit) etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: huruială 3 exemple
    exemple
    • Moara măcina mereu, mereu, cu hodorogeala enervantă a roții rupte. ARDELEANU, D. 241.
      surse: DLRLC
    • Cu talanca de la oi, cu cleștele și cu vătrariul face o hodorogeală și un tărăboi de-ți ia auzul! CREANGĂ, A. 39.
      surse: DLRLC
    • metaforic Cîtă hodorogeală de tunete, ce mai vînzoleală și trăncăneală de pretutindeni nu era să zguduie, din temelie, gospodăria cerească! HOGAȘ, M. N. 164.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Hodorogi + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09