HOBANA vb. tr. a fixa cu ajutorul hobanelor. (< fr. haubaner)

hlobăna vtr [At: N. REV. R. II, 231 / V: ~ni, ho~, hobăni (pzi: hobănesc) / Pzi: hlobăn / E: ctm hlobă + legăna] 1-2 (Reg) A (se) clătina (ca hlobele căruței). 3-4 (Reg) A (se) legăna.

hlobăni v vz hlobăna

hoban sn [At: DEX / Pl: ~e / E: fr hauban] 1 Coardă din sârmă de oțel, cu care se leagă aripile de fuzelajul unui avion. 2 (Mar) Coardă pentru susținerea catargelor.

hobăna v vz hlobăna

hobăni v vz hlobăna

HLOBĂNA, hlobăn, vb. I. Tranz. (Mold., Bucov.) A legăna, a clătina, a scutura. Viscolul... îi umflă mantaua, îl hlobănă de cîteva ori, parcă în șagă. GALAN, Z. R. 127. ◊ Refl. Intră pe ușă... hlobănîndu-se de boală. CONTEMPORANUL, VI_I 490.

HOBAN, hobane, s. n. Legătură, de obicei din sîrmă de oțel, între aripile unui avion multiplan.

HLOBĂNA, hlobăn, vb. I. Tranz. (Reg.) A legăna, a clătina, a scutura. – Din hlo(a)bă „ulubă” (puțin folosit) + legăna.

HOBAN s.n. Piesă de legătură între aripile unui avion biplan, confecționată din sîrmă de oțel. ♦ (Mar.) Coardă pentru susținerea catargelor. [Var. hobană s.f. / < fr. hauban].

HOBANĂ s.f. v. hoban.

HOBAN s. n. 1. piesă de legătură între aripile unui avion biplan, din sârmă de oțel. 2. (mar.) coardă pentru susținerea catargelor. (< fr. hauban)

A HLOBĂNA hlobăn tranz. reg. A face să se hlobăne; a clătina.

A SE HLOBĂNA mă hlobăn intranz. reg. A se mișca încolo și încoace; a se clătina; a se hâțâi.

hlóbăn, a -á (nord) și hóbon, a -í (Trans.) v. tr. (ung. himbálni, a. î. – Hloabenĭ, hloabănă, să hloabene). Clatin, legăn. V. refl. Mergeá hlobănîndu-se de boală.

hobana vb., ind. prez. 1 sg. hobanez, 3 sg. și pl. hobanează

hoban s. n., pl. hobane

hoban s. n., pl. hobane

hoban s. n., pl. hobane

HLOBĂNA vb. v. balansa, clătina, legăna, oscila, pendula.

hlobăna vb. v. BALANSA. CLĂTINA. LEGĂNA. OSCILA. PENDULA.

HOBAN piesă din sârmă de oțel profilată sau în formă de bară care asigură legătura între aripile unui biplan, alături de montanți, servind la preluarea eforturilor de tracțiune. Hobanele sunt utilizate și la deltaplane.

hobăna, vb. tranz. – (reg.) A legăna pe brațe: „Eu nu-l pot hobăna că mă dor mânurile” (Faiciuc, 1998). – Contaminare între hlobă (< ucr. ohlobla) și legăna (MDA).

hobăna, vb. tranz. – A legăna pe brațe: „Eu nu-l pot hobăna că mă dor mânurile” (Faiciuc 1998). – Contaminare între hlobă (< ucr. ohlobla) și legăna (MDA).

HOBANA, Ion (1931-2011, n. Sânnicolau Mare), scriitor român. Proză științifico-fantastică, relevând o imaginație fecundă și o bună tehnică a construcției („Odiseea marțiană. Maeștrii anticipației clasice”, „O falie în timp”, „Un englez neliniștit”). Antologia critică „Vârsta de aur a anticipației românești”.