2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hoardă [At: DA ms / V: hor~, oar~ / Pl: ~de / E: pn horda, rs opдa] 1 Grupare în care erau organizate popoarele nomade mongole primitive Cf ordie. 2 Ceată de oameni care pradă și pustiesc. 3 (Pex) Armată cotropitoare.

HOÁRDĂ, hoarde, s. f. 1. Grupare în care erau organizate popoarele nomade mongole primitive. 2. Ceată, bandă de oameni care pradă și pustiesc; p. ext. armată cotropitoare. [Var.: hórdă, oárdă s. f.] – Din pol. horda, rus. orda.

HOÁRDĂ, hoarde, s. f. 1. Grupare în care erau organizate popoarele nomade mongole primitive. 2. Ceată, bandă de oameni care pradă și pustiesc; p. ext. armată cotropitoare. [Var.: hórdă, oárdă s. f.] – Din pol. horda, rus. orda.

HOÁRDĂ, hoarde, s. f. 1. Grupare în care erau organizate popoarele nomade mongole primitive. V. trib. Hîrtii boțite, cîrpe, linguri, cioburi de străchini, bucăți de mămăligă și de pîne, ca la plecarea unei hoarde. SADOVEANU, O. VI 271. Hoarda Buceagului se mișca la porunca lui ca un singur om. id. ib. VII 25. 2. Ceată, bandă de oameni (înarmați) care pradă și pustiesc; armată cotropitoare. – Variantă: oárdă (ALECSANDRI, P. II 14, NEGRUZZI, S. I 272) s. f.

HOÁRDĂ ~e f. 1) (în evul mediu, la popoarele mongole și turcice) Organizație militar-administrativă a nomazilor. ~a de Aur. 2) fig. Oștire cotropitoare. ~e dușmane. [Sil. hoar-] /<pol. horda, rus. orda

OÁRDĂ s. f. v. hoardă.

OÁRDĂ s. f. v. hoardă.

HÓRDĂ s. f. V. hoardă.

hordă f. 1. gloată rătăcitoare: horde barbare; 2. ceată de oameni nedisciplinați: hordă de țigani.

urdíe f. (turc. ordu, orda, ordy, urdu, tabără, armată; ngr. ordi [scris ornti], bg. sîrb. ordija, rus. ordá, pol. [h]orda, it. orda, fr. germ. horde). Tabără păgînească. Ceată de năvălitorĭ (maĭ ales Turcĭ și Tatarĭ). – Și ordíe (Nec. 2, 403), oardă (389) și órdă. Azĭ (neol. după fr.) și hordă și hoardă. V. poĭadă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hoárdă s. f., g.-d. art. hoárdei; pl. hoárde

hoárdă s. f., g.-d. art. hoárdei; pl. hoárde


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HOÁRDĂ s. 1. (IST.) ceată primitivă. (O ~ din comuna primitivă.) 2. (înv.) ordie. (O ~ pustiitoare.)

HOARDĂ s. (înv.) ordie. (O ~ pustiitoare.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

HOARDA DE AUR, stat feudal mongolo-tătar, întemeiat de Batu Han în urma campaniilor de cucerire din 1236-1243 pe un vast terit., ce cuprindea Asia Centrală și E Europei; capitala la Sarai-Batu, apoi la Berke Sarai. Apogeul puterii politice și militare, precum și al expansiunii teritoriale a H. de A. a fost atins în timpul hanilor Uzbek (1313-1341) și Djanibek (1342-1357). Și-a extins dominația și asupra unei părți a spațiului românesc. Cnezatele rusești s-au aflat în raporturi de vasalitate față de H. În a doua jumătate a sec. 14 a început procesul de destrămare a H. de A., pe ruinele căreia s-a constituit, în sec. 15, mai multe formațiuni, printre care hanatele Crimeea (c. 1430), Kazan (1438) și Astrahan (1466).

Intrare: hoardă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hoardă
  • hoarda
plural
  • hoarde
  • hoardele
genitiv-dativ singular
  • hoarde
  • hoardei
plural
  • hoarde
  • hoardelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hordă
  • horda
plural
  • horde
  • hordele
genitiv-dativ singular
  • horde
  • hordei
plural
  • horde
  • hordelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oardă
  • oarda
plural
  • oarde
  • oardele
genitiv-dativ singular
  • oarde
  • oardei
plural
  • oarde
  • oardelor
vocativ singular
plural
Intrare: Hoardă
Hoardă nume propriu
nume propriu (I3)
  • Hoardă

hoardă hordă oardă

  • 1. Grupare în care erau organizate popoarele nomade mongole primitive.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Hîrtii boțite, cîrpe, linguri, cioburi de străchini, bucăți de mămăligă și de pîne, ca la plecarea unei hoarde. SADOVEANU, O. VI 271.
      surse: DLRLC
    • Hoarda Buceagului se mișca la porunca lui ca un singur om. SADOVEANU, O. VII 25.
      surse: DLRLC
  • 2. Ceată, bandă de oameni care pradă și pustiesc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ordie

etimologie: