2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hireș2, ~ă a vz fireș

hireș1, ~ă a [At: I. CR. II, 247 / V: ~iș / Pl: ~i, ~e / E: mg hires cf fireș, hireș1] (Mgm; reg) 1 Renumit. 2 Chipeș. 3 (Pex) Fudul. 4 (Îe) Îi ~rișă Îi stă bine.

2) híreș, -ă adj. (ung. hires. Bern. 1, 413). Maram. Vestit, ilustru. – Și hiriclit, -uclit.

fireș, ~ă a [At: PRAVILA (1652), ap. TDRG / V: (reg) hi~, ~ă, ~riș, ~ă / Pl: ~i, ~e / E: fire + -eș] 1 (Înv) Firesc (1). 2 (Înv) Natural. 3 (Înv; îs) Copil ~ Copil nelegitim. 4 (Înv) Fizic. 5 (Înv; referitor la origine) Real. 6 (Înv) Originar (din). 7 (Reg) Sănătos. 8 (Reg) Vesel și energic.

firiș, ~ă a vz fireș

hiriș2, ~ă a vz fireș

hiriș1, ~ă a vz hireș1

fíreș, -ă adj. (d. fire). Vechĭ. Natural, nelegitim, bastard: copil fireș. Fizic. Originar, original, autentic, curat: hirișĭ Romanĭ (Cant.). Propriŭ. – În est hireș și hiriș. Iron. Hiriș-pohiriș (V- po-), pur: Țigan hiriș-pohiriș. V. getbeget, liștaĭ, ireș.

íreș și íriș, -ă adj. (ung. erös, robust). Trans. Vest. Sănătos; adevărat (Acad.). – După mine, e confundat cu hireș, fireș, firesc, natural, adevărat, curat.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HÍREȘ adj. v. arătos, celebru, chipeș, faimos, frumos, ilustru, mare, renumit, reputat, vestit.

hireș adj. v. ARĂTOS. CELEBRU. CHIPEȘ. FAIMOS. FRUMOS. ILUSTRU. MARE. RENUMIT. REPUTAT. VESTIT.

FÍREȘ adj. v. firesc, natural, normal, obișnuit.

fireș adj. v. FIRESC. NATURAL. NORMAL. OBIȘNUIT.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

híreș, adj. – (reg.) 1. Frumos, mândru. 2. Strașnic, grozav: „Tri și patru mi-oi afla / Mai hireș ca dumneata” (Calendar, 1980: 25). (Maram.) – Din magh. hires „renumit, vestit, celebru” (Scriban, DER; Gh. Radu, 1970; MDA).

híreș, -e, adj. – 1. Frumos, mândru. 2. Strașnic, grozav: „Tri și patru mi-oi afla / Mai hireș ca dumneata” (Calendar 1980: 25). – Din magh. hires „renumit, vestit, celebru” (Gh. Radu 1970).

Intrare: hireș
hireș adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hireș
  • hireșul
  • hireșu‑
  • hireșă
  • hireșa
plural
  • hireși
  • hireșii
  • hireșe
  • hireșele
genitiv-dativ singular
  • hireș
  • hireșului
  • hireșe
  • hireșei
plural
  • hireși
  • hireșilor
  • hireșe
  • hireșelor
vocativ singular
plural
hiriș adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: MDA2
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hiriș
  • hirișul
  • hirișu‑
  • hirișă
  • hirișa
plural
  • hiriși
  • hirișii
  • hirișe
  • hirișele
genitiv-dativ singular
  • hiriș
  • hirișului
  • hirișe
  • hirișei
plural
  • hiriși
  • hirișilor
  • hirișe
  • hirișelor
vocativ singular
plural
Intrare: fireș
fireș adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fireș
  • fireșul
  • fireșu‑
  • fireșă
  • fireșa
plural
  • fireși
  • fireșii
  • fireșe
  • fireșele
genitiv-dativ singular
  • fireș
  • fireșului
  • fireșe
  • fireșei
plural
  • fireși
  • fireșilor
  • fireșe
  • fireșelor
vocativ singular
plural
hireș adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hireș
  • hireșul
  • hireșu‑
  • hireșă
  • hireșa
plural
  • hireși
  • hireșii
  • hireșe
  • hireșele
genitiv-dativ singular
  • hireș
  • hireșului
  • hireșe
  • hireșei
plural
  • hireși
  • hireșilor
  • hireșe
  • hireșelor
vocativ singular
plural
hiriș adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: MDA2
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hiriș
  • hirișul
  • hirișu‑
  • hirișă
  • hirișa
plural
  • hiriși
  • hirișii
  • hirișe
  • hirișele
genitiv-dativ singular
  • hiriș
  • hirișului
  • hirișe
  • hirișei
plural
  • hiriși
  • hirișilor
  • hirișe
  • hirișelor
vocativ singular
plural
firiș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)