2 intrări
17 definiții
din care- explicative (11)
- relaționale (4)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
hireș1, ~ă a [At: I. CR. II, 247 / V: ~iș / Pl: ~i, ~e / E: mg hires cf fireș, hireș1] (Mgm; reg) 1 Renumit. 2 Chipeș. 3 (Pex) Fudul. 4 (Îe) Îi ~rișă Îi stă bine.
hireș2, ~ă a vz fireș
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
2) híreș, -ă adj. (ung. hires. Bern. 1, 413). Maram. Vestit, ilustru. – Și hiriclit, -uclit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) híreș, -iș, V. fireș.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
fireș, ~ă a [At: PRAVILA (1652), ap. TDRG / V: (reg) hi~, ~ă, ~riș, ~ă / Pl: ~i, ~e / E: fire + -eș] 1 (Înv) Firesc (1). 2 (Înv) Natural. 3 (Înv; îs) Copil ~ Copil nelegitim. 4 (Înv) Fizic. 5 (Înv; referitor la origine) Real. 6 (Înv) Originar (din). 7 (Reg) Sănătos. 8 (Reg) Vesel și energic.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
firiș, ~ă a vz fireș
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hiriș1, ~ă a vz hireș1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hiriș2, ~ă a vz fireș
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FIREȘ adj. 1. (Mold.) Natural, firesc. Toiagul fusese uscat, neavînd nici o vlagă hireșe. DOSOFTEI, VS. Hireșea sau fireasca a omului alcătuire și hireșea și fireasca a minții plinire. CD 1698, 33r; cf. DM 9r; CD 1698, 40r; CI, 95; CANTEMIR, HR. ♦ Fizic, material. Sfîntul lui trup . . . iaste ferit de rîsipitura cea fireșe. DOSOFTEI, VS. ♦ (Țr; despre copii) Natural, nelegitim. Copil hireș. ÎNDREPTAREA LEGII. 2. (Mold., Criș.) Real. A: Lupul, cu moartea minciunoasâ, hirișă și adevărată prostului armăsariu moarte acmu gătiia. CI, 100. ◊ (Adverbial) Pricinile era fireș și pre scurt aceaste. VP, 53v; cf. CI, 172; CANTEMIR HR. C: Căutînd propoveduitorul spre înseși cuvîntul cel hereș. M 1704, 87r. 3. (Mold., Trans. SE) De (la) origine. A: Dumitrașco-Vodă Cantacuzino, hireși din grecii cei de frunte a Țarigradului. PSEUDO-COSTIN, 17r. C: Un pâmînt al nostru hiriș l-am dat acestui om să-l lucreze. S, 83v. // B: (Adverbial) Nu știm care mai fireș limba-și vor ținea. C. CANTACUZINO, apud TDRG. Variante: hereș (M 1704, 87r). Etimologie: fire + suf. -eș. Vezi și hireșie. Cf. adevăr (2), prisne (2).
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
fíreș, -ă adj. (d. fire). Vechĭ. Natural, nelegitim, bastard: copil fireș. Fizic. Originar, original, autentic, curat: hirișĭ Romanĭ (Cant.). Propriŭ. – În est hireș și hiriș. Iron. Hiriș-pohiriș (V- po-), pur: Țigan hiriș-pohiriș. V. getbeget, liștaĭ, ireș.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
íreș și íriș, -ă adj. (ung. erös, robust). Trans. Vest. Sănătos; adevărat (Acad.). – După mine, e confundat cu hireș, fireș, firesc, natural, adevărat, curat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
HIREȘ adj. v. arătos, celebru, chipeș, faimos, frumos, ilustru, mare, renumit, reputat, vestit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
hireș adj. v. ARĂTOS. CELEBRU. CHIPEȘ. FAIMOS. FRUMOS. ILUSTRU. MARE. RENUMIT. REPUTAT. VESTIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FIREȘ adj. v. firesc, natural, normal, obișnuit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
fireș adj. v. FIRESC. NATURAL. NORMAL. OBIȘNUIT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
hireș, adj. – (reg.) 1. Frumos, mândru. 2. Strașnic, grozav: „Tri și patru mi-oi afla / Mai hireș ca dumneata” (Calendar, 1980: 25). (Maram.) – Din magh. hires „renumit, vestit, celebru” (Scriban, DER; Gh. Radu, 1970; MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hireș, -e, adj. – 1. Frumos, mândru. 2. Strașnic, grozav: „Tri și patru mi-oi afla / Mai hireș ca dumneata” (Calendar 1980: 25). – Din magh. hires „renumit, vestit, celebru” (Gh. Radu 1970).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
adjectiv (A1) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A1) Surse flexiune: MDA2 | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A1) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A1) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A1) Surse flexiune: MDA2 | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |