hireș¹, ~ă a [At: I. CR. II, 247 / V: ~iș / Pl: ~i, ~e / E: mg hires cf fireș, hireș¹] (Mgm; reg) 1 Renumit. 2 Chipeș. 3 (Pex) Fudul. 4 (Îe) Îi ~rișă Îi stă bine.

2) híreș, -ă adj. (ung. hires. Bern. 1, 413). Maram. Vestit, ilustru. – Și hiriclit, -uclit.

hiriș¹, ~ă a vz hireș¹

HIREȘ adj. v. arătos, celebru, chipeș, faimos, frumos, ilustru, mare, renumit, reputat, vestit.

hireș adj. v. ARĂTOS. CELEBRU. CHIPEȘ. FAIMOS. FRUMOS. ILUSTRU. MARE. RENUMIT. REPUTAT. VESTIT.

híreș, adj. (reg.) Frumos, mândru: „Hai și-om face acolo loc de ședzătoare și de joc, că bine a si; îi larg, îi hireș și nu ne-a ploua” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 145). (Maram.). – Din magh. hires „renumit, vestit, celebru” (Scriban, DER).

hireș, adj. – (reg.) 1. Frumos, mândru. 2. Strașnic, grozav: „Tri și patru mi-oi afla / Mai hireș ca dumneata” (Calendar, 1980: 25). (Maram.) – Din magh. hires „renumit, vestit, celebru” (Scriban, DER; Gh. Radu, 1970; MDA).

hireș, -e, adj. – 1. Frumos, mândru. 2. Strașnic, grozav: „Tri și patru mi-oi afla / Mai hireș ca dumneata” (Calendar 1980: 25). – Din magh. hires „renumit, vestit, celebru” (Gh. Radu 1970).