8 definiții pentru hipsografie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HIPSOGRAFÍE s. f. Ramură a geomorfologiei care se ocupă cu descrierea reliefului după altitudine. – Din fr. hypsographie.

HIPSOGRAFÍE s. f. Ramură a geomorfologiei care se ocupă cu descrierea reliefului după altitudine. – Din fr. hypsographie.

hipsografie sf [At: DN3 / Pl: ~ii / E: fr hypsographie] 1 Ramură a geomorfologiei care se ocupă cu descrierea reliefului după altitudine. 2 Totalitate a formelor de relief dintr-o regiune, analizate după altitudine Si: orografIe.

HIPSOGRAFÍE s.f. Ramură a geomorfologiei care se ocupă cu descrierea reliefului după altitudine. ♦ Totalitatea formelor de relief dintr-o regiune, analizate după altitudine; orografie. [Gen. -iei. / < fr. hypsographie].

HIPSOGRAFÍE s. f. 1. ramură a geomorfologiei care se ocupă cu descrierea reliefului după altitudine. 2. totalitatea formelor de relief dintr-o regiune, analizate după altitudine; orografie. (< fr. hypsographie)

HIPSOGRAFÍE f. Ramură a geografiei fizice care se ocupă cu studiul formelor de relief (după altitudine); orografie. /<fr. hypsographie


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hipsografíe s. f., g.-d. art. hipsografíei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HIPSOGRAFÍE s. (GEOGR.) orografie.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

HIPSO- (IPSO-) „înălțime, altitudine”. ◊ gr. hypsos „loc înalt, înălțime” > fr. hypso-, germ. id., engl. id. > rom. hipso- și ipso-.~cefal (v. -cefal), adj., s. m., (persoană) care prezintă hipsocefalie; sin. hipsicefal; ~cefalie (v. -cefalie), s. f., malformație congenitală a cutiei craniene, constînd în alungirea acesteia; sin. hipsicefalie; ~crom (ipsocrom) (v. -crom), adj., care prezintă hipsocromie; ~cromie (v. -cromie), s. f., fenomen de deschidere a culorii ca rezultat al modificării structurii unei substanțe prin introducerea unui substituent în moleculele corpului colorat; ~filă (v. -filă2), s. f., frunză metamorfozată din regiunea terminală a florii sau a inflorescenței, fiind adaptată la funcțiile de reproducere; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă morbidă de locuri înalte; ~graf (v. -graf), s. n., hipsometru înregistrator; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Ramură a geomorfologiei care se ocupă cu descrierea reliefului după altitudine. 2. Totalitate a formelor de relief dintr-o regiune, analizate după altitudine; ~gramă (ipsogramă) (v. -gramă), s. f., diagramă care reprezintă variația nivelelor de tensiune, intensitate și de putere de-a lungul unui sistem de transmisie electrică; ~metrie (ipsometrie) (v. -metrie1), s. f., 1. Ramură a geodeziei care se ocupă cu măsurarea înălțimilor. 2. Totalitatea elementelor care redau pe o hartă altitudinea reliefului; ~metru (v. -metru1), s. n., 1. Instrument care indică înălțimea unui loc prin determinarea temperaturii de fierbere a apei. 2. Instrument ecologic utilizat în măsurarea cantității de precipitații căzute într-o regiune geografică; ~terapie (v. -terapie), s. f., folosire terapeutică a climatului de altitudine.

Intrare: hipsografie
hipsografie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hipsografie
  • hipsografia
plural
  • hipsografii
  • hipsografiile
genitiv-dativ singular
  • hipsografii
  • hipsografiei
plural
  • hipsografii
  • hipsografiilor
vocativ singular
plural

hipsografie

  • 1. Ramură a geomorfologiei care se ocupă cu descrierea reliefului după altitudine.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. Totalitatea formelor de relief dintr-o regiune, analizate după altitudine.
      surse: DN sinonime: orografie

etimologie: