HIPERTROFIA, pers. 3 hipertrofiază, vb. I. Refl. (Despre organe și țesuturi) A-și mări volumul în mod anormal ca urmare a unei funcții nutritive exagerate sau a unui proces patologic. [Pr.: -fi-a] – Din fr. hypertrophier.

hipertrofia vr [At: ANATOMIA 240 / S și: (înv) hyp~ / Pzi: ~iez / E: fr hypertrophier] (D. organe și țesuturi) A-și mări volumul în mod anormal ca urmare a unei funcții nutritive exagerate sau a unui proces maladiv.

HIPERTROFIA, pers. 3 hipertrofiază, vb. I. Refl. (Despre organe și țesuturi) A-și mări volumul în mod anormal ca urmare a unei funcții nutritive exagerate sau a unui proces maladiv. [Pr.: -fi-a] – Din fr. hypertrophier.

HIPERTROFIA, pers. 3 hipertrofiază, vb. I. Refl. (Despre organe și țesuturi) A-și mări volumul în mod anormal, ca urmare a unei funcții nutritive exagerate sau a unui proces maladiv. Fig. Mici incidente care se hipertrofiau, luau proporții de catastrofe. CAMIL PETRESCU, U. N. 158.

HIPERTROFIA vb. I. tr., refl. (Despre organe, țesuturi) A(-și) mări sau a face să(-și) mărească volumul, a (se) mări. [Pron. -fi-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. hypertrophier].

HIPERTROFIA vb. refl. (despre organe, țesuturi) a se dezvolta excesiv. (< fr. hypertrophier)

A SE HIPERTROFIA pers. 3 se ~ază intranz. (despre țesuturi sau organe) A devia de la starea normală de funcțiune, mărindu-și în mod exagerat dimensiunile. /<fr. hypertrophier

HIPERTROFIE, hipertrofii, s. f. Dezvoltare excesivă a volumului unui organ sau al unui țesut fără înmulțirea celulelor acestuia, datorită unei funcții nutritive exagerate ori din cauza unui proces patologic. – Din fr. hypertrophie.

hipertrofie sf [At: DA ms / S și: (înv) hyp~ / Pl: ~ii / E: fr hypertrophie, ger Hypertrophie] Hipertrofiere.

HIPERTROFIE, hipertrofii, s. f. Dezvoltare excesivă a volumului unui organ sau al unui țesut fără înmulțirea celulelor acestuia, datorită unei funcții nutritive exagerate ori din cauza unui proces maladiv. – Din fr. hypertrophie.

HIPERTROFIE s. f. Dezvoltare anormală a volumului unui organ sau a unui țesut, datorită unei funcții nutritive exagerate ori din cauza unui proces maladiv. Hipertrofia inimii.

HIPERTROFIE s.f. Mărire, creștere anormală a unui organ sau a unui țesut. [Gen. -iei. / < fr. hypertrophie, cf. gr. hyper – peste, trophe – hrană].

HIPERTROFIE s. f. 1. creștere de volum anormală a unui organ sau țesut. 2. dezvoltare excesivă a unui caracter, a unei activități etc. (< fr. hypertrophie)

HIPERTROFIE f. 1) Stare patologică constând în dezvoltarea exagerată a unui organ sau țesut. 2) fig. Dezvoltare excesivă, anormală. [G.-D. hipertrofiei] /<fr. hypertrophie

ipertrofie f. desvoltare excesivă a u-nui organ (prin prea multă nutrire).

*ipertrofíe f. (iper- și -trofie din a-trofie. V. sin-drofie). Med. Dezvoltarea anormală a unuĭ organ: ipertrofia inimiĭ. Fig. Ipertrofia personalitățiĭ, mîndrie exagerată.

*ipertrofiéz v. tr. (d. ipertrofie). Med. Dezvolt anormal un organ.

!hipertrofia (a se ~) (desp. -fi-a) vb. refl., ind. prez. 3 sehipertrofiază, imperf. 3 pl. se hipertrofiau; conj. prez. 3 să se hipertrofieze (desp. -fi-e-); ger. hipertrofiindu-se (desp. -fi-in-)

hipertrofia (a ~) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 hipertrofiază; conj. prez. 3 să hipertrofieze (-fi-e-); ger. hipertrofiind (-fi-ind)

hipertrofia vb. (sil. -fi-a), ind. prez. 3 sg. și pl. hipertrofiază; conj. prez. 3 sg. și pl. hipertrofieze (sil. -fi-e-); ger. hipertrofiind (sil. -fi-ind)

hipertrofie s. f., art. hipertrofia, g.-d. art. hipertrofiei; pl. hipertrofii, art. hipertrofiile (desp. -fi-i-)

hipertrofie s. f., art. hipertrofia, g.-d. art. hipertrofiei; pl. hipertrofii, art. hipertrofiile

hipertrofie s. f. → trofie

hipertrofie

HIPERTROFÍE (< fr. {i}; {s} hiper- + gr. trophe „hrană”) s. f. 1. (ANAT.) Creștere anormală a volumului unui organ sau al unui țesut, fără înmulțirea celulelor acestuia (ex. h. cardiacă). 2. (BOT.) Dezvoltarea exagerată a unor țesuturi sau organe vegetative, ca urmare a diviziunilor celulare continue provocate de diferiți agenți patogeni (ciuperci, insecte etc.).