HIPERTROFIA, pers. 3 hipertrofiază, vb. I. Refl. (Despre organe și țesuturi) A-și mări volumul în mod anormal ca urmare a unei funcții nutritive exagerate sau a unui proces patologic. [Pr.: -fi-a] – Din fr. hypertrophier.

hipertrofia vr [At: ANATOMIA 240 / S și: (înv) hyp~ / Pzi: ~iez / E: fr hypertrophier] (D. organe și țesuturi) A-și mări volumul în mod anormal ca urmare a unei funcții nutritive exagerate sau a unui proces maladiv.

HIPERTROFIA, pers. 3 hipertrofiază, vb. I. Refl. (Despre organe și țesuturi) A-și mări volumul în mod anormal ca urmare a unei funcții nutritive exagerate sau a unui proces maladiv. [Pr.: -fi-a] – Din fr. hypertrophier.

HIPERTROFIA, pers. 3 hipertrofiază, vb. I. Refl. (Despre organe și țesuturi) A-și mări volumul în mod anormal, ca urmare a unei funcții nutritive exagerate sau a unui proces maladiv. Fig. Mici incidente care se hipertrofiau, luau proporții de catastrofe. CAMIL PETRESCU, U. N. 158.

HIPERTROFIA vb. I. tr., refl. (Despre organe, țesuturi) A(-și) mări sau a face să(-și) mărească volumul, a (se) mări. [Pron. -fi-a, p. i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. hypertrophier].

HIPERTROFIA vb. refl. (despre organe, țesuturi) a se dezvolta excesiv. (< fr. hypertrophier)

A SE HIPERTROFIA pers. 3 se ~ază intranz. (despre țesuturi sau organe) A devia de la starea normală de funcțiune, mărindu-și în mod exagerat dimensiunile. /<fr. hypertrophier

*ipertrofiéz v. tr. (d. ipertrofie). Med. Dezvolt anormal un organ.

!hipertrofia (a se ~) (desp. -fi-a) vb. refl., ind. prez. 3 sehipertrofiază, imperf. 3 pl. se hipertrofiau; conj. prez. 3 să se hipertrofieze (desp. -fi-e-); ger. hipertrofiindu-se (desp. -fi-in-)

hipertrofia (a ~) (-fi-a) vb., ind. prez. 3 hipertrofiază; conj. prez. 3 să hipertrofieze (-fi-e-); ger. hipertrofiind (-fi-ind)

hipertrofia vb. (sil. -fi-a), ind. prez. 3 sg. și pl. hipertrofiază; conj. prez. 3 sg. și pl. hipertrofieze (sil. -fi-e-); ger. hipertrofiind (sil. -fi-ind)