HIPERBAT, hiperbate, s. n. 1. Figură de stil constând în schimbarea, prin dislocări, a topicii normale. 2. Adaos pe care îl face scriitorul sau vorbitorul după încheierea unui anunț. [Var.: hiperbată s. f.] – Din fr. hyperbate.

hiperbat sn vz hiperbată

HIPERBAT s.n. v. hiperbată.

HIPERBAT s. n. /hiperbată s. f. figură de stil care constă în adaosul pe care scriitorul îl face la sfârșitul unui enunț, acolo unde acesta putea fi încheiat, pentru a-i spori patetismul. (< fr. hyperbate, gr. hyperbaton)

HIPERBATĂ s. f. v. hiperbat.

hiperbată sf [At: DEX / V: ~at sn / Pl: ~te / E: fr hyperbate] 1 Inversiune a ordinii naturale a cuvintelor. 2 Adaos pe care îl face scriitorul sau vorbitorul după încheierea unui anunț.

HIPERBATĂ, hiperbate, s. f. 1. Inversiune a ordinii naturale a cuvintelor, inversiune a topicii normale. 2. Adaos pe care îl face scriitorul sau vorbitorul după încheierea unui enunț. – Din fr. hyperbate.

HIPERBATĂ s.f. Adaos pe care scriitorul sau vorbitorul îl face după încheierea unui enunț. ♦ Inversiune a ordinii naturale a cuvintelor, inversiune a topicii normale. [Var. hiperbat s.n. / < fr. hyperbate, cf. gr. hyperbaton].

HIPERBATĂ ~e f. Inversiune a ordinii naturale a cuvintelor. [Var. hiperbat] /<fr. hyperbate

*iperbátă f., pl. e (fr. hyperbate f., it. ipérbatp, lat. hypérbaton, d. vgr. ῾yperbatón, strămutat din pozițiunea naturală. V. acrobat). Gram. Inversiune, schimbarea ordiniĭ cuvintelor, ca: ale turnurilor umbre îld. umbrele turnurilor.

!hiperbat s. n., pl. hiperbate

hiperbat/hiperbată s. n. / s. f., pl. hiperbate

hiperbat s. n. /hiperbată s. f., pl. hiperbate

HIPERBATĂ s. (TOPICĂ) inversiune.

HIPERBATĂ s. (TOPICĂ) inversiune.

hiperbat (gr. hyperbaton „depășire”, „trecere dincolo de”), figură care constă în adaosul pe care scriitorul (vorbitorul) îl adaugă la finele unui enunț (propoziție sau frază): un epitet, un complement, o propoziție, acolo unde enunțul putea fi încheiat; ceea ce se adaugă produce o „surpriză gramaticală” și, prin aceasta, iese în evidență (A): „Iar de-al doilea s-a însoțit cu văduva unui grec Negru Punte: frumoasă femeie și-aceea, și bogată.” (M. Sadoveanu) Sin. parțial: epifrază.

HIPERBAT (< fr. hyperbate < gr. hyperbaton, depășire) Figură stilistică în care se ține seama mai mult de ordinea ideilor decît de aceea a cuvintelor, ceea ce duce la o schimbare în ordinea obișnuită a cuvintelor, datorită scoaterii în afara cadrului firesc al frazei a termenilor (exemplu postpunerii subiectului, corespunzîndu-i antepunerea complementului). Uneori, în poezie, hiperbatul este determinat de cerințele versificației. Ex. „C-un rînd de haine-o văd mergînd La muncă, La joc și hori același rînd Îl poartă-ntruna și de când!” (G. COȘBUC, La oglindă)