16 definiții pentru hiperbat, -ă hiperbat hiperbată


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HIPERBÁT, hiperbate, s. n. 1. Figură de stil constând în schimbarea, prin dislocări, a topicii normale. 2. Adaos pe care îl face scriitorul sau vorbitorul după încheierea unui anunț. [Var.: hiperbátă s. f.] – Din fr. hyperbate.

HIPERBÁT s. n. /hiperbátă s. f. figură de stil care constă în adaosul pe care scriitorul îl face la sfârșitul unui enunț, acolo unde acesta putea fi încheiat, pentru a-i spori patetismul. (< fr. hyperbate, gr. hyperbaton)

hiperba sf [At: DEX / V: ~at sn / Pl: ~te / E: fr hyperbate] 1 Inversiune a ordinii naturale a cuvintelor. 2 Adaos pe care îl face scriitorul sau vorbitorul după încheierea unui anunț.

HIPERBÁTĂ, hiperbate, s. f. 1. Inversiune a ordinii naturale a cuvintelor, inversiune a topicii normale. 2. Adaos pe care îl face scriitorul sau vorbitorul după încheierea unui enunț. – Din fr. hyperbate.

HIPERBÁTĂ s.f. Adaos pe care scriitorul sau vorbitorul îl face după încheierea unui enunț. ♦ Inversiune a ordinii naturale a cuvintelor, inversiune a topicii normale. [Var. hiperbat s.n. / < fr. hyperbate, cf. gr. hyperbaton].

HIPERBATĂ ~e f. Inversiune a ordinii naturale a cuvintelor. [Var. hiperbat] /<fr. hyperbate

*iperbátă f., pl. e (fr. hyperbate f., it. ipérbatp, lat. hypérbaton, d. vgr. ῾yperbatón, strămutat din pozițiunea naturală. V. acrobat). Gram. Inversiune, schimbarea ordiniĭ cuvintelor, ca: ale turnurilor umbre îld. umbrele turnurilor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hiperbát/hiperbátă s. n. / s. f., pl. hiperbáte

hiperbát s. n. /hiperbátă s. f., pl. hiperbáte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HIPERBÁTĂ s. (TOPICĂ) inversiune.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hiperbat (gr. hyperbaton „depășire”, „trecere dincolo de”), figură care constă în adaosul pe care scriitorul (vorbitorul) îl adaugă la finele unui enunț (propoziție sau frază): un epitet, un complement, o propoziție, acolo unde enunțul putea fi încheiat; ceea ce se adaugă produce o „surpriză gramaticală” și, prin aceasta, iese în evidență (A): „Iar de-al doilea s-a însoțit cu văduva unui grec Negru Punte: frumoasă femeie și-aceea, și bogată.” (M. Sadoveanu) Sin. parțial: epifrază.

HIPERBAT (< fr. hyperbate < gr. hyperbaton, depășire) Figură stilistică în care se ține seama mai mult de ordinea ideilor decît de aceea a cuvintelor, ceea ce duce la o schimbare în ordinea obișnuită a cuvintelor, datorită scoaterii în afara cadrului firesc al frazei a termenilor (exemplu postpunerii subiectului, corespunzîndu-i antepunerea complementului). Uneori, în poezie, hiperbatul este determinat de cerințele versificației. Ex. „C-un rînd de haine-o văd mergînd La muncă, La joc și hori același rînd Îl poartă-ntruna și de când!” (G. COȘBUC, La oglindă)

Intrare: hiperbat, -ă
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hiperbat
  • hiperbatul
  • hiperbatu‑
plural
  • hiperbate
  • hiperbatele
genitiv-dativ singular
  • hiperbat
  • hiperbatului
plural
  • hiperbate
  • hiperbatelor
vocativ singular
plural
hiperbată substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hiperba
  • hiperbata
plural
  • hiperbate
  • hiperbatele
genitiv-dativ singular
  • hiperbate
  • hiperbatei
plural
  • hiperbate
  • hiperbatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hiperbat, -ă hiperbată

  • 1. Figură de stil constând în schimbarea, prin dislocări, a topicii normale.
    surse: DEX '09 DN sinonime: inversiune
  • 2. Adaos pe care îl face scriitorul sau vorbitorul după încheierea unui anunț.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: