hiperbat (gr. hyperbaton „depășire”, „trecere dincolo de”), figură care constă în adaosul pe care scriitorul (vorbitorul) îl adaugă la finele unui enunț (propoziție sau frază): un epitet, un complement, o propoziție, acolo unde enunțul putea fi încheiat; ceea ce se adaugă produce o „surpriză gramaticală” și, prin aceasta, iese în evidență (A): „Iar de-al doilea s-a însoțit cu văduva unui grec Negru Punte: frumoasă femeie și-aceea, și bogată.” (M. Sadoveanu) Sin. parțial: epifrază.