2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HINGHERÍ, hingheresc, vb. IV. Tranz. A se ocupa cu prinderea câinilor fără stăpân. ♦ (Fam.) A chinui. – Din hingher.

hingheri vt [At: TDRG / Pzi: ~resc / E: hingher] 1 A se ocupa cu hingheria. 2 (Fig) A chinui pe cineva.

hingherí vb. I A urmări cu obstinație ◊ „În «Unforgiven», Clint Eastwood este un răzbunător [...] care-și hingherește prin rafinamente rivalul.” Lit. 19/93 p. 13 (din hingher + -i)

HENGHÉR s. m. v. hingher.

HINGHÉR, hingheri, s. m. Persoană, în serviciul de ecarisaj, care se ocupă cu prinderea câinilor fără stăpân; hoher (1). [Var.: (înv.) henghér s. m.] – Din săs. hoenger (= germ. Henker).

hingher1 sm [At: (a. 1620) CUV. D. BĂTR. I, 284 / V: en~, hen~, (Mol) henghir / Pl: ~i / E: săs hoenger (ger Henker)] 1 Persoană însărcinată cu prinderea (și omorârea) câinilor fără stăpân Si: (reg) hoher (1). 2 (Pex) Călău. 3 (Fig) Om sadic.

HINGHÉR, hingheri, s. m. Persoană, în slujba serviciului de ecarisaj, care se ocupă cu prinderea câinilor vagabonzi; hoher (1). [Var.: (înv.) henghér s. m.] – Din săs. hoenger (= germ. Henker).

HINGHÉR, hingheri, s. m. Persoană în slujba serviciului de ecarisaj, care se ocupă cu prinderea și omorîrea cîinilor vagabonzi. [Cîinele] i l-au luat într-o zi, din curte, hingherii. PAS, Z. I 58. Se zvonea că agenții umblă în toate părțile ca hingherii. SADOVEANU, N. F. 110. În zori de zi, colindă cu lada lui hingherul. LESNEA, I. 126. ♦ (Adjectival) Fig. Ticălos, rău. Viță de boier, La suflet hingher, Care, nu o dată, Ne-a furat la plată, Și de multe ori Ne-a frînt sub picior, Cu gîrbaci de sfori. DEȘLIU, M. 53. – Variantă: (învechit) henghér (CARAGIALE, O. II 268) s. m.

HINGHÉR ~i m. Lucrător din serviciul de ecarisaj, care se ocupă cu prinderea câinilor vagabonzi. /<săs. hoenger

hengher (hingher) m. individ care se ocupă cu prinderea câinilor vagabonzi prin oraș. [Vechiu-rom. hengher, calău = sas. HÖNGÊR, (germ. Henker)].

henghér m. (sas. köngêr, germ. henger și henker, d. henken, a spînzura). Vest. Hoher, acelor care prinde cîniĭ de pe strade. – La Od. [Ps. 43] engher. În est hingher. V. ĭuju.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*hingherí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hingherésc, imperf. 3 sg. hinghereá; conj. prez. 3 să hinghereáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

arată toate definițiile

Intrare: hingheri
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hingheri
  • hingherire
  • hingherit
  • hingheritu‑
  • hingherind
  • hingherindu‑
singular plural
  • hingherește
  • hingheriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hingheresc
(să)
  • hingheresc
  • hingheream
  • hingherii
  • hingherisem
a II-a (tu)
  • hingherești
(să)
  • hingherești
  • hinghereai
  • hingheriși
  • hingheriseși
a III-a (el, ea)
  • hingherește
(să)
  • hingherească
  • hingherea
  • hingheri
  • hingherise
plural I (noi)
  • hingherim
(să)
  • hingherim
  • hingheream
  • hingherirăm
  • hingheriserăm
  • hingherisem
a II-a (voi)
  • hingheriți
(să)
  • hingheriți
  • hinghereați
  • hingherirăți
  • hingheriserăți
  • hingheriseți
a III-a (ei, ele)
  • hingheresc
(să)
  • hingherească
  • hinghereau
  • hingheri
  • hingheriseră
Intrare: hingher
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hingher
  • hingherul
  • hingheru‑
plural
  • hingheri
  • hingherii
genitiv-dativ singular
  • hingher
  • hingherului
plural
  • hingheri
  • hingherilor
vocativ singular
  • hingherule
  • hinghere
plural
  • hingherilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hengher
  • hengherul
  • hengheru‑
plural
  • hengheri
  • hengherii
genitiv-dativ singular
  • hengher
  • hengherului
plural
  • hengheri
  • hengherilor
vocativ singular
  • hengherule
  • henghere
plural
  • hengherilor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hingheri

  • 1. A se ocupa cu prinderea câinilor fără stăpân.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • hingher
    surse: DEX '09

hingher hengher

  • 1. Persoană, în serviciul de ecarisaj, care se ocupă cu prinderea câinilor fără stăpân; hoher (1.).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: hoher șintăr attach_file 3 exemple
    exemple
    • [Câinele] i l-au luat într-o zi, din curte, hingherii. PAS, Z. I 58.
      surse: DLRLC
    • Se zvonea că agenții umblă în toate părțile ca hingherii. SADOVEANU, N. F. 110.
      surse: DLRLC
    • În zori de zi, colindă cu lada lui hingherul. LESNEA, I. 126.
      surse: DLRLC

etimologie: