HINGHERI, hingheresc, vb. IV. Tranz. A se ocupa cu prinderea câinilor fără stăpân. ♦ (Fam.) A chinui. – Din hingher.

hingheri vt [At: TDRG / Pzi: ~resc / E: hingher] 1 A se ocupa cu hingheria. 2 (Fig) A chinui pe cineva.

hingheri vb. I A urmări cu obstinație ◊ „În «Unforgiven», Clint Eastwood este un răzbunător [...] care-și hingherește prin rafinamente rivalul.” Lit. 19/93 p. 13 (din hingher + -i)

HINGHER, hingheri, s. m. Persoană, în serviciul de ecarisaj, care se ocupă cu prinderea câinilor fără stăpân; hoher (1). [Var.: (înv.) hengher s. m.] – Din săs. hoenger (= germ. Henker).

hengher sm vz hingher

henghir sm vz hingher

hingher² sm vz enghel block

hingher¹ sm [At: (a. 1620) CUV. D. BĂTR. I, 284 / V: en~, hen~, (Mol) henghir / Pl: ~i / E: săs hoenger (ger Henker)] 1 Persoană însărcinată cu prinderea (și omorârea) câinilor fără stăpân Si: (reg) hoher (1). 2 (Pex) Călău. 3 (Fig) Om sadic.

HENGHER s. m. V. hingher.

HINGHER, hingheri, s. m. Persoană, în slujba serviciului de ecarisaj, care se ocupă cu prinderea câinilor vagabonzi; hoher (1). [Var.: (înv.) hengher s. m.] – Din săs. hoenger (= germ. Henker).

HINGHER, hingheri, s. m. Persoană în slujba serviciului de ecarisaj, care se ocupă cu prinderea și omorîrea cîinilor vagabonzi. [Cîinele] i l-au luat într-o zi, din curte, hingherii. PAS, Z. I 58. Se zvonea că agenții umblă în toate părțile ca hingherii. SADOVEANU, N. F. 110. În zori de zi, colindă cu lada lui hingherul. LESNEA, I. 126. ♦ (Adjectival) Fig. Ticălos, rău. Viță de boier, La suflet hingher, Care, nu o dată, Ne-a furat la plată, Și de multe ori Ne-a frînt sub picior, Cu gîrbaci de sfori. DEȘLIU, M. 53. – Variantă: (învechit) hengher (CARAGIALE, O. II 268) s. m.

HINGHER ~i m. Lucrător din serviciul de ecarisaj, care se ocupă cu prinderea câinilor vagabonzi. /<săs. hoenger

hengher (hingher) m. individ care se ocupă cu prinderea câinilor vagabonzi prin oraș. [Vechiu-rom. hengher, calău = sas. HÖNGÊR, (germ. Henker)].

hingher m. V. hengher.

henghér m. (sas. köngêr, germ. henger și henker, d. henken, a spînzura). Vest. Hoher, acelor care prinde cîniĭ de pe strade. – La Od. [Ps. 43] engher. În est hingher. V. ĭuju.

hinghér, V. hengher.

hingheri (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hingheresc, 3 sg. hingherește, imperf. 1 hingheream; conj. prez. 1 sg. să hingheresc, 3 să hingherească

*hingheri (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. hingheresc, imperf. 3 sg. hingherea; conj. prez. 3 să hingherească

hingher s. m., pl. hingheri

hingher s. m., pl. hingheri

hingher s. m., pl. hingheri

hingher

hengher.

hingher (hingheri), s. m. – Persoană care se ocupă cu prinderea și exterminarea cîinilor vagabonzi. – Var. hengher. Germ. Henker (Borcea 193; DAR; Gáldi, Dict., 178), prin intermeidiul săs. hoengêr sau al mag. henger. Instituție municipală, creată în București în 1810. – Der. hingherie, s. f. (cușcă de cîini, îndeletnicirea de hingher).

hingher, hingheri s. m. (intl.) polițist.

HINGHER s. v. călău, gâde.

HINGHER s. (Transilv.) hoher, (prin Ban. și Transilv.) șintăr.

hingher s. v. CĂLĂU. GÎDE.

HINGHER s. (Transilv.) hoher, (prin Ban. și Transilv.) șintăr.