HINGHER, hingheri, s. m. Persoană în slujba serviciului de ecarisaj, care se ocupă cu prinderea și omorîrea cîinilor vagabonzi. [Cîinele] i l-au luat într-o zi, din curte, hingherii. PAS, Z. I 58. Se zvonea că agenții umblă în toate părțile ca hingherii. SADOVEANU, N. F. 110. În zori de zi, colindă cu lada lui hingherul. LESNEA, I. 126. ♦ (Adjectival) Fig. Ticălos, rău. Viță de boier, La suflet hingher, Care, nu o dată, Ne-a furat la plată, Și de multe ori Ne-a frînt sub picior, Cu gîrbaci de sfori. DEȘLIU, M. 53. – Variantă: (învechit) hengher (CARAGIALE, O. II 268) s. m.