21 de definiții pentru hingher hengher (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hingher2 sm vz enghel

hingher1 sm [At: (a. 1620) CUV. D. BĂTR. I, 284 / V: en~, hen~, (Mol) henghir / Pl: ~i / E: săs hoenger (ger Henker)] 1 Persoană însărcinată cu prinderea (și omorârea) câinilor fără stăpân Si: (reg) hoher (1). 2 (Pex) Călău. 3 (Fig) Om sadic.

HINGHÉR, hingheri, s. m. Persoană, în serviciul de ecarisaj, care se ocupă cu prinderea câinilor fără stăpân; hoher (1). [Var.: (înv.) henghér s. m.] – Din săs. hoenger (= germ. Henker).

HINGHÉR, hingheri, s. m. Persoană, în slujba serviciului de ecarisaj, care se ocupă cu prinderea câinilor vagabonzi; hoher (1). [Var.: (înv.) henghér s. m.] – Din săs. hoenger (= germ. Henker).

HINGHÉR, hingheri, s. m. Persoană în slujba serviciului de ecarisaj, care se ocupă cu prinderea și omorîrea cîinilor vagabonzi. [Cîinele] i l-au luat într-o zi, din curte, hingherii. PAS, Z. I 58. Se zvonea că agenții umblă în toate părțile ca hingherii. SADOVEANU, N. F. 110. În zori de zi, colindă cu lada lui hingherul. LESNEA, I. 126. ♦ (Adjectival) Fig. Ticălos, rău. Viță de boier, La suflet hingher, Care, nu o dată, Ne-a furat la plată, Și de multe ori Ne-a frînt sub picior, Cu gîrbaci de sfori. DEȘLIU, M. 53. – Variantă: (învechit) henghér (CARAGIALE, O. II 268) s. m.

HINGHÉR ~i m. Lucrător din serviciul de ecarisaj, care se ocupă cu prinderea câinilor vagabonzi. /<săs. hoenger

HENGHÉR s. m. v. hingher.

HENGHÉR s. m. V. hingher.

hengher (hingher) m. individ care se ocupă cu prinderea câinilor vagabonzi prin oraș. [Vechiu-rom. hengher, calău = sas. HÖNGÊR, (germ. Henker)].

henghér m. (sas. köngêr, germ. henger și henker, d. henken, a spînzura). Vest. Hoher, acelor care prinde cîniĭ de pe strade. – La Od. [Ps. 43] engher. În est hingher. V. ĭuju.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hinghér s. m., pl. hinghéri

hinghér s. m., pl. hinghéri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HINGHÉR s. v. călău, gâde.

HINGHÉR s. (Transilv.) hoher, (prin Ban. și Transilv.) șintăr.

HINGHER s. (Transilv.) hoher, (prin Ban. și Transilv.) șintăr.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hinghér (hinghéri), s. m. – Persoană care se ocupă cu prinderea și exterminarea cîinilor vagabonzi. – Var. hengher. Germ. Henker (Borcea 193; DAR; Gáldi, Dict., 178), prin intermeidiul săs. hoengêr sau al mag. henger. Instituție municipală, creată în București în 1810. – Der. hingherie, s. f. (cușcă de cîini, îndeletnicirea de hingher).

arată toate definițiile

Intrare: hingher
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hingher
  • hingherul
  • hingheru‑
plural
  • hingheri
  • hingherii
genitiv-dativ singular
  • hingher
  • hingherului
plural
  • hingheri
  • hingherilor
vocativ singular
  • hingherule
  • hinghere
plural
  • hingherilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hengher
  • hengherul
  • hengheru‑
plural
  • hengheri
  • hengherii
genitiv-dativ singular
  • hengher
  • hengherului
plural
  • hengheri
  • hengherilor
vocativ singular
  • hengherule
  • henghere
plural
  • hengherilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hingher hengher

  • 1. Persoană, în serviciul de ecarisaj, care se ocupă cu prinderea câinilor fără stăpân; hoher (1.).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: hoher șintăr 3 exemple
    exemple
    • [Câinele] i l-au luat într-o zi, din curte, hingherii. PAS, Z. I 58.
      surse: DLRLC
    • Se zvonea că agenții umblă în toate părțile ca hingherii. SADOVEANU, N. F. 110.
      surse: DLRLC
    • În zori de zi, colindă cu lada lui hingherul. LESNEA, I. 126.
      surse: DLRLC

etimologie: