10 definiții pentru hierofant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hierofant sm [At: RESMERIȚĂ, D. / P: hi-e~ / Pl: ~nți / E: fr hierophante] Preot antic grec care iniția pe neofiți în mistere și în oracole.

HIEROFÁNT, hierofanți, s. m. Preot antic grec care iniția pe neofiți în mistere și în oracole. [Pr.: hi-e-] – Din fr. hiérophante.[1] corectată

  1. În DEX ’09 și DEX’ 98, incorect: Din fr. hierophante. cata

HIEROFÁNT, hierofanți, s. m. Preot antic grec care iniția pe neofiți în mistere și în oracole. [Pr.: hi-e-] – Din fr. hiérophante.[1] corectată

  1. În original hierophante. — gall

HIEROFÁNT s.m. (Ant.) Preot care iniția în mistere, mare pontif; gerofant. [< fr. hiérophante, lat., gr. hierophantes].

HIEROFÁNT s. m. 1. (ant.) preot care prezida misterele din Eleusis; gerofant (I). 2. (fig.) preot, pontif. (< fr. hiérophante)

hierofant m. preot care prezida la ceremoniile religioase și instruia pe cei inițiați.

*ie- și ĭerofánt m. (vgr. ῾ierophántes, d. ῾ierós, sacru, și phaino, arăt). Marele preut care explica misterele la Eleuzina (Grecia). La Roma, marele pontifice.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hierofánt (hi-e-) s. m., pl. hierofánți

hierofánt s. m. (sil. hi-e-), pl. hierofánți


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

HIERO- (IERO-) „sfînt, sacru”. ◊ gr. hieros „sacru” > fr. hiéro-, germ. id., engl. id. > rom. hiero- și iero-. □ ~crație (v. -crație), s. f., tip de organizare și conducere a societății primitive și apoi feudale, în funcție de obiectivele spirituale ale unei religii dominante; ~dul (v. -dul), s. m. și f., sclav care se afla în serviciul unui templu grecesc; ~fanie (v. -fanie), s. f., relevarea unei entități sacre de ordin cultural în istoria spirituală a unei comunități etnice; ~fant (v. -fant), s. m., preot care prezida misterele de la Eleusis și care îi iniția pe neofiți; ~glifă (v. -glifă), s. f., 1. Semn din scrierea vechilor egipteni, cu o valoare figurativă sau ideografică. 2. s. f. pl., Urme proeminente, alungite sau ramificate, întîlnite pe stratele geologice; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere comparativă a religiilor; ~gramă (v. -gramă), s. f., caracter sau simbol sacru.

Intrare: hierofant
  • silabație: hi-e-
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hierofant
  • hierofantul
  • hierofantu‑
plural
  • hierofanți
  • hierofanții
genitiv-dativ singular
  • hierofant
  • hierofantului
plural
  • hierofanți
  • hierofanților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hierofant

etimologie: