HIDRAT, hidrați, s. m. 1. Compus chimic anorganic solid, de obicei sare, cristalizat cu una sau cu mai multe molecule de apă de cristalizare. 2. Denumire improprie pentru hidroxid. 3. (În sintagma) Hidrat de carbon = glucide, zaharuri. – Din fr. hydrate.^[1] corectat(ă)

hidrat sm [At: LTR / Pl: ~ați / E: fr hydrat] 1 Compus chimic anorganic solid, de obicei sare, cristalizat cu una sau mai multe molecule de apă. 2 Denumire improprie pentru hidroxid. 3 (Îs) ~ați de carbon Glucide.

HIDRAT, hidrați, s. m. 1. Compus chimic anorganic solid, de obicei sare, cristalizat cu una sau cu mai multe molecule de apă de cristalizare. 2. Denumire improprie pentru hidroxid. 3. (În sintagma) Hidrat de carbon = glucide, zaharuri. – Din fr. hydrate.^[1] corectat(ă)

HIDRAT, hidrați, s. m. Compus chimic anorganic, în a cărui compunere intră una sau mai multe molecule de apă. Hidrat de calciu. ♦ (Învechit) Hidroxid.

HIDRAT s.m. Compus chimic anorganic care conține molecule de apă. ◊ Hidrați de carbon = compuși organici formați din carbon, hidrogen și oxigen, care servesc în corpul animalelor ca sursă de energie; zaharuri. [Cf. fr. hydrate].

HIDRAT s. m. compus anorganic solid care conține molecule de apă. ♦ ~ți de carbon = glucide. (< fr. hydrate)

HIDRAT ~ți m. Compus chimic anorganic, care conține molecule de apă de cristalizare. ~ de carbon. [Sil. hi-drat] /<fr. hydrate

hidrat n. corp compus din apă și dintr’un acid metalic: varul stins e un hidrat de calce.

*idrát m. și n., pl. e (d. vgr. ῾ýdor, ῾ýdratos, apă). Chim. Radical mono- saŭ polivalent al idrocarburilor saturate de unu saŭ maĭ mulțĭ oxidrilĭ.

hidrat (desp. hi-drat) s. m., pl. hidrați

hidrat (hi-drat) s. m., pl. hidrați

hidrat s. m. (sil. -drat), pl. hidrați

hidrat, -ți.

HIDRAT s. v. hidroxid.

hidrat s. v. HIDROXID.

HIDRAT DE CARBON s. v. glucidă.

HIDRAT DE CARBON s. (BIOL.) glucid, zahar.