hidos, ~oasă a [At: NEGRUZZI, S. I, 344 / Pl: ~oși, ~oasă / E: fr hideux] Foarte urât.

HIDOS, -OASĂ, hidoși, -oase, adj. (Despre imagini vizuale) Foarte urît, dezgustător la vedere; hîd, slut, scîrbos. Pe figura lui, zbuciumul patimilor și furtunele inimei n-au tras încă brazda lor hidoasă. HOGAȘ, DR. II 189. Un monstru părea, fiară, un tip întunecos, Cum nu-i pe lumea noastră nimica mai hidos. COȘBUC, P. II 183. Năluci hidoase Viteaza mamă-n gîndu-i vedea și iar vedea. ALECSANDRI, P. III 244.

HIDOS, -OASĂ adj. Foarte urît; slut, hîd. [< fr. hideux].

HIDOS, -OASĂ adj. foarte urât; dezgustător, oribil, monstruos. (< fr. hideux)

HIDOS ~oasă (~oși, ~oase) Care trezește dezgust prin aspectul său inestetic; foarte urât; hâd; scârbos. /<fr. hideux

hidos a. de o urâciune respingătoare: în crâng adesea treceau năluci hidoase AL.

*hidós, -oásă adj. (fr. hideux, id. vfr. hide, hisde, oroare, d. lat. hispidus, zbîrlit). Oribil la vedere: om, spectacul hidos. V. hîd.

hidos adj. m., pl. hidoși; f. hidoasă, pl. hidoase

hidos adj. m., pl. hidoși; f. hidoasă, pl. hidoase

hidos adj. m., pl. hidoși; f. sg. hidoasă, pl. hidoase

hidos.

HIDOS adj. 1. v. urât. 2. v. dezgustător.

HIDOS adj. 1. diform, hîd, monstruos, pocit, respingător, schimonosit, slut, strîmb, urît, (pop. și fam.) bocciu, scălîmb, scălîmbăiat, (reg.) pîcleș, (Mold.) balcîz, (Mold. și Transilv.) pogan, (înv.) grozav, (fam.) șui. (O ființă ~.) 2. dezgustător, disgrațios, grețos, oribil, respingător, scîrbos, (livr.) imund, (reg.) mîrșav, (fam. fig.) borît. (~ la înfățișare.)

Hidos ≠ chipeș, frumos, mândru

hídoș, hidoșuri, s.n. (reg.) Pod plutitor, ponton. – Din magh. hidas „pod plutitor”.

hidoș, hidoșuri, s.n. – (reg.) Pod plutitor, ponton (Papahagi, 1925). – Din magh. hidas „pod plutitor” < magh. hid „pod, punte”.

hidoș, -uri, s.n. – Pod plutitor, ponton (Papahagi 1925). – Din magh. hidas „pod plutitor”.