2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HIDÓS, -OÁSĂ, hidoși, -oase, adj. Foarte urât, înfiorător la vedere sau prin comportări; slut, dezgustător, scârbos, hâd. – Din fr. hideux.

HIDÓS, -OÁSĂ, hidoși, -oase, adj. Foarte urât, înfiorător la vedere sau prin comportări; slut, dezgustător, scârbos, hâd. – Din fr. hideux.

hidos, ~oa a [At: NEGRUZZI, S. I, 344 / Pl: ~oși, ~oa / E: fr hideux] Foarte urât.

HIDÓS, -OÁSĂ, hidoși, -oase, adj. (Despre imagini vizuale) Foarte urît, dezgustător la vedere; hîd, slut, scîrbos. Pe figura lui, zbuciumul patimilor și furtunele inimei n-au tras încă brazda lor hidoasă. HOGAȘ, DR. II 189. Un monstru părea, fiară, un tip întunecos, Cum nu-i pe lumea noastră nimica mai hidos. COȘBUC, P. II 183. Năluci hidoase Viteaza mamă-n gîndu-i vedea și iar vedea. ALECSANDRI, P. III 244.

HIDÓS, -OÁSĂ adj. Foarte urât; slut, hâd. [< fr. hideux].

HIDÓS, -OÁSĂ adj. foarte urât; dezgustător, oribil, monstruos. (< fr. hideux)

HIDÓS ~oásă (~óși, ~oáse) Care trezește dezgust prin aspectul său inestetic; foarte urât; hâd; scârbos. /<fr. hideux

hidos a. de o urâciune respingătoare: în crâng adesea treceau năluci hidoase AL.

*hidós, -oásă adj. (fr. hideux, id. vfr. hide, hisde, oroare, d. lat. hispidus, zbîrlit). Oribil la vedere: om, spectacul hidos. V. hîd.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hidós adj. m., pl. hidóși; f. hidoásă, pl. hidoáse

hidós adj. m., pl. hidóși; f. sg. hidoásă, pl. hidoáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HIDÓS adj. 1. v. urât. 2. v. dezgustător.

HIDOS adj. 1. diform, hîd, monstruos, pocit, respingător, schimonosit, slut, strîmb, urît, (pop. și fam.) bocciu, scălîmb, scălîmbăiat, (reg.) pîcleș, (Mold.) balcîz, (Mold. și Transilv.) pogan, (înv.) grozav, (fam.) șui. (O ființă ~.) 2. dezgustător, disgrațios, grețos, oribil, respingător, scîrbos, (livr.) imund, (reg.) mîrșav, (fam. fig.) borît. (~ la înfățișare.)

Hidos ≠ chipeș, frumos, mândru


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hídoș, hidoșuri, s.n. – (reg.) Pod plutitor, ponton (Papahagi, 1925). – Din magh. hidas „pod plutitor” < magh. hid „pod, punte”.

hídoș, -uri, s.n. – Pod plutitor, ponton (Papahagi 1925). – Din magh. hidas „pod plutitor”.

Intrare: hidos
hidos adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hidos
  • hidosul
  • hidosu‑
  • hidoa
  • hidoasa
plural
  • hidoși
  • hidoșii
  • hidoase
  • hidoasele
genitiv-dativ singular
  • hidos
  • hidosului
  • hidoase
  • hidoasei
plural
  • hidoși
  • hidoșilor
  • hidoase
  • hidoaselor
vocativ singular
plural
Intrare: hidoș
hidoș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hidos

  • 1. Foarte urât, înfiorător la vedere sau prin comportări.
    exemple
    • Pe figura lui, zbuciumul patimilor și furtunele inimei n-au tras încă brazda lor hidoasă. HOGAȘ, DR. II 189.
      surse: DLRLC
    • Un monstru părea, fiară, un tip întunecos, Cum nu-i pe lumea noastră nimica mai hidos. COȘBUC, P. II 183.
      surse: DLRLC
    • Năluci hidoase Viteaza mamă-n gîndu-i vedea și iar vedea. ALECSANDRI, P. III 244.
      surse: DLRLC

etimologie: