2 intrări

19 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HIBRIDÁRE, hibridări, s. f. Acțiunea de a hibrida și rezultatul ei; proces, spontan sau provocat artificial, de încrucișare sexuată sau vegetativă între doi indivizi de specii, de soiuri sau de rase diferite; hibridizare. – V. hibrida.

hibridare sf [At: CONTEMP. 1949, nr. 126, 9/6 / Pl: ~dări / E: hibrida] Proces, spontan sau provocat artificial, de încrucișare sexuală sau vegetativă între doi indivizi de specii, de soiuri sau de rase diferite Si: hibridat1, hibridație, hibridizare, hibridizat1.

HIBRIDÁRE, hibridări, s. f. Acțiunea de a hibrida și rezultatul ei; proces, spontan sau provocat artificial, de încrucișare sexuată sau vegetativă între doi indivizi de specii, de soiuri sau de rase diferite; hibridizare; hibridație. – V. hibrida.

HIBRIDÁRE, hibridări, s. f. Proces, spontan sau provocat artificial, de încrucișare sexuată sau vegetativă între doi indivizi de specii, soiuri sau rase diferite. Prin hibridare vegetativă se pot modifica ereditar orice caractere, în special culoarea fructelor, structura lor morfologică, însușirile biochimice, rezistența la ger, la boale și la atacul insectelor. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 335, 4/6.

HIBRIDÁRE s.f. Încrucișare sexuată sau vegetativă a doi indivizi cu ereditate diferită; hibridație; hibridizare. [< hibrid, după fr. hibridation].

HIBRIDÁRE s. f. încrucișare a două soiuri, rase, specii etc. de plante sau animale diferite; hibridație. (< hibrida)

HIBRIDÁ, hibridez, vb. I. Tranz. A obține un hibrid prin procesul de hibridare; a încrucișa prin hibridare două plante, două specii etc.; a hibridiza. – Din fr. hybrider.

HIBRIDÁ, hibridez, vb. I. Tranz. A obține un hibrid prin procesul de hibridare; a încrucișa prin hibridare două plante, două specii etc.; a hibridiza. – Din fr. hybrider.

hibrida vt [At: LTR / Pzi: ~dez / E: fr hybrider] 1 A obține un hibrid prin procesul de hibridare Si: a hibridiza (1). 2 A încrucișa prin hibridare două organisme, două specii etc. pentru a obține un hibrid (1) Si: a hibridiza (2).

HIBRIDÁ vb. I. tr. A încrucișa prin hibridare (două plante, două specii etc.). [Cf. fr. hybrider].

HIBRIDÁ vb. tr. a încrucișa prin hibridare; a hibridiza (i), a bastarda. (< fr. hybrider)

A HIBRIDÁ ~éz tranz. (plante sau animale) A face să procreeze, obținând un hibrid cu însușiri superioare; a încrucișa; a hibridiza. /<fr. hybrider


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hibridáre (hi-bri-) s. f., g.-d. art. hibridắrii; pl. hibridắri

hibridáre s. f. (sil. -bri-), g.-d. art. hibridării; pl. hibridări

hibridá (a ~) (hi-bri-) vb., ind. prez. 3 hibrideáză

hibridá vb. (sil. -bri-), ind. prez. 1 sg. hibridéz, 3 sg. și pl. hibridizeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HIBRIDARE s. (BIOL.) hibridizare. (Proces de ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

HIBRIDÁRE s. f. (< hibridă < fr. hybrider); încrucișare, mixtare, amestec a două limbi naturale, datorită situației geografice și istorice. Fenomenul se constată în cazul limbilor creole și sabir (v.).

HIBRIDÁRE s. f. (< hibridă < fr. hybrider); încrucișare, mixtare, amestec a două limbi naturale, datorită situației geografice și istorice. Fenomenul se constată în cazul limbilor creole și sabir (v.).

Intrare: hibridare
hibridare substantiv feminin
  • silabație: hi-bri- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hibridare
  • hibridarea
plural
  • hibridări
  • hibridările
genitiv-dativ singular
  • hibridări
  • hibridării
plural
  • hibridări
  • hibridărilor
vocativ singular
plural
Intrare: hibrida
  • silabație: hi-bri-da info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hibrida
  • hibridare
  • hibridat
  • hibridatu‑
  • hibridând
  • hibridându‑
singular plural
  • hibridea
  • hibridați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hibridez
(să)
  • hibridez
  • hibridam
  • hibridai
  • hibridasem
a II-a (tu)
  • hibridezi
(să)
  • hibridezi
  • hibridai
  • hibridași
  • hibridaseși
a III-a (el, ea)
  • hibridea
(să)
  • hibrideze
  • hibrida
  • hibridă
  • hibridase
plural I (noi)
  • hibridăm
(să)
  • hibridăm
  • hibridam
  • hibridarăm
  • hibridaserăm
  • hibridasem
a II-a (voi)
  • hibridați
(să)
  • hibridați
  • hibridați
  • hibridarăți
  • hibridaserăți
  • hibridaseți
a III-a (ei, ele)
  • hibridea
(să)
  • hibrideze
  • hibridau
  • hibrida
  • hibridaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hibridare

  • 1. Acțiunea de a hibrida și rezultatul ei; proces, spontan sau provocat artificial, de încrucișare sexuată sau vegetativă între doi indivizi de specii, de soiuri sau de rase diferite.
    exemple
    • Prin hibridare vegetativă se pot modifica ereditar orice caractere, în special culoarea fructelor, structura lor morfologică, însușirile biochimice, rezistența la ger, la boale și la atacul insectelor. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 335, 4/6.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi hibrida
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

hibrida

  • 1. A obține un hibrid prin procesul de hibridare; a încrucișa prin hibridare două plante, două specii etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: corci (vb.) hibridiza

etimologie: