2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HIBRÍD, -Ă, hibrizi, -de, s. m., adj. 1. S. m., adj. (Organism) provenit din încrucișarea a doi indivizi de specii, de soiuri, de genuri sau de rase diferite. 2. Adj. Fig. (Despre realizări, idei, fapte) Alcătuit din elemente disparate; lipsit de armonie. – Din fr. hybride, lat. hybrida.

HIBRÍD, -Ă, hibrizi, -de, s. m., adj. 1. S. m., adj. (Organism) provenit din încrucișarea a doi indivizi de specii, de soiuri, de genuri sau de rase diferite. 2. Adj. Fig. (Despre realizări, idei, fapte) Alcătuit din elemente disparate; lipsit de armonie. – Din fr. hybride, lat. hybrida.

hibrid, ~ă [At: IBRĂILEANU, SP. CR. 105 / V: ib~ / Pl: ~izi, ~e / E: fr hybbride, lat hybridus] 1-2 sm, a (Organism) provenit din încrucișarea a doi indivizi de genuri, de specii, de soiuri sau de rase diferite. 3 a (Fig; d. idei, fapte) Alcătuit din elemente disparate, lipsite de armonie.

HIBRÍD, -Ă, hibrizi, -de, adj. 1. (Despre plante și animale) Provenit din încrucișarea naturală sau artificială, sexuată sau vegetativă a doi indivizi de specii, soiuri, rase diferite; corcit. ◊ (Substantivat, în expr.) Hibrid de viță de vie = viță provenită din hibridarea sexuată a unor soiuri nobile cu soiuri sălbatice, cultivată mai ales de agricultorii înapoiați și dînd producții de slabă calitate. Bine e să punem și viile la colectiv, să le sădim cu viță aleasă, nu cu hibrizi de-ai noștri. DUMITRIU, N. I. 87. 2. (Despre idei, fapte) Alcătuit din elemente nepotrivite, disparate; lipsit de armonie. Goană după efecte hibride, false virtuozități de versificație. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 4/1. Celebrule între esteți, Declari că eu, subscrisul Mirea, Sînt pur și simplu contopirea Hibridă între doi poeți. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 97.

HIBRÍD, -Ă adj. 1. (Despre organisme; adesea s.) Rezultat din încrucișarea a doi indivizi cu ereditate diferită; metis. 2. (Despre idei, fapte, etc.) Format din elemente luate la întâmplare; disparat. [Var. ibrid, -ă adj. / < fr. hybride, cf. lat. hybrida].

HIBRÍD, -Ă I. adj., s. m. (organism) rezultat prin hibridare; bastard, metis. II. adj. 1. care aparține la două categorii, tehnologii, clase diferite. 2. din elemente eterogene, disparate; lipsit de armonie. ◊ (despre cuvinte) prin contaminare sau încrucișare, din elemente caracteristice unor tipuri flexionare sau unor construcții diferite. (< fr. hybride, lat. hybrida)

HIBRÍD2 ~zi m. Organism provenit din încrucișarea a două specii diferite; corcitură. /<fr. hybride

HIBRÍD1 ~dă (~zi, ~de) 1) biol. Care provine din hibridizare; obținut prin hibridizare. Puieți ~zi. 2) fig. (despre concepții, idei, fapte etc.) Care este alcătuit din elemente disparate, nelegate organic. [Sil. hi-brid] /<fr. hybride

ibrid a. 1. născut din două specii diferite: catârul e un animal ibrid; 2. Gram. vorbele formate din radicale a două limbi diferite, ex. decigram.

*íbrid și hí-, -ă adj. (lat. hibrida, corcitură. Cp. cu șubred). Animal orĭ plantă corcită (rezultat din doŭă speciĭ diferite, ca catîru). Fig. Prost, urît: construcțiune ibridă. Gram. Compus din rădăcinĭ orĭ cuvinte luate din doŭă limbĭ, ca bĭurocrație, socĭologie. – Fals -íd (după fr.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hibríd (hi-brid) adj. m., s. m., pl. hibrízi; adj. f. hibrídă, pl. hibríde

hibríd s. m., adj. m. (sil. -brid), pl. hibrízi; f. sg. hibrídă, pl. hibríde


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HIBRÍD adj., s. 1. adj. v. corcit. 2. s. corcitură.

HIBRID adj., s. (BIOL.) 1. adj. (pop.) corcit. (Rasă de animale ~.) 2. s. (pop.) corcitură. (În urma încrucișării a două animale de rase deosebite a ieșit un ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

HIBRÍD, -Ă adj. (< fr. hybride, cf. lat. hybrida): în sintagma formă hibridă (v.).

Intrare: hibrid (adj.)
hibrid1 (adj.) adjectiv
  • silabație: hi-brid info
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hibrid
  • hibridul
  • hibridu‑
  • hibri
  • hibrida
plural
  • hibrizi
  • hibrizii
  • hibride
  • hibridele
genitiv-dativ singular
  • hibrid
  • hibridului
  • hibride
  • hibridei
plural
  • hibrizi
  • hibrizilor
  • hibride
  • hibridelor
vocativ singular
plural
ibrid adjectiv
adjectiv (A3)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ibrid
  • ibridul
  • ibridu‑
  • ibri
  • ibrida
plural
  • ibrizi
  • ibrizii
  • ibride
  • ibridele
genitiv-dativ singular
  • ibrid
  • ibridului
  • ibride
  • ibridei
plural
  • ibrizi
  • ibrizilor
  • ibride
  • ibridelor
vocativ singular
plural
Intrare: hibrid (s.m.)
hibrid2 (s.m.) substantiv masculin
  • silabație: hi-brid info
substantiv masculin (M5)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hibrid
  • hibridul
  • hibridu‑
plural
  • hibrizi
  • hibrizii
genitiv-dativ singular
  • hibrid
  • hibridului
plural
  • hibrizi
  • hibrizilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hibrid (adj.) hibridă ibrid

  • 1. Provenit din încrucișarea a doi indivizi de specii, de soiuri, de genuri sau de rase diferite.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: corcit
    • 1.1. (și) substantivat expresie Hibrid de viță-de-vie = viță provenită din hibridarea sexuată a unor soiuri nobile cu soiuri sălbatice, cultivată mai ales de agricultorii înapoiați și dând producții de slabă calitate.
      exemple
      • Bine e să punem și viile la colectiv, să le sădim cu viță aleasă, nu cu hibrizi de-ai noștri. DUMITRIU, N. I. 87.
        surse: DLRLC
  • 2. figurat (Despre realizări, idei, fapte) Alcătuit din elemente disparate; lipsit de armonie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: disparat attach_file 2 exemple
    exemple
    • Goană după efecte hibride, false virtuozități de versificație. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 4/1.
      surse: DLRLC
    • Celebrule între esteți, Declari că eu, subscrisul Mirea, Sînt pur și simplu contopirea Hibridă între doi poeți. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 97.
      surse: DLRLC

etimologie:

hibrid (s.m.) hibridă

etimologie: