hiacint sn [At: DEX / Pl: ~uri / V: ia~ / E: fr hyacinthe, lat hyacinthus] Piatră semiprețioasă de culoare roșie sau portocalie, varietate nobilă de zirconiu.

HIACINT, hiacinturi, s. n. Piatră semiprețioasă de culoare roșiatică.

HIACINT s.m. v. iacint.

HIACINT s.n. Varietate roșie de zircon, piatră semiprețioasă de culoare roșie sau portocalie. [Pron. hi-a-. / < fr. hyacinthe, cf. gr. hyakinthos].

HIACINT s. n. 1. varietate roșie de zircon, piatră semiprețioasă. 2. culoare galbenă roșietică. (< fr. hyacinthe, lat. hyacinthus)

HIACINT ~uri n. 1) Mineral transparent de culoare roșie-aurie, întrebuințat ca piatră semiprețioasă. 2) Piatră semiprețioasă corespunzătoare. /<fr. hyacinthe, lat. hyacinthus

hiacint m. 1. Bot. zambilă; 2. piatră scumpă galbenă bătând în roșu.

*hiacínt, V. iacint.

IACINT, iacinți, s. m. (Livr.) Zambilă. [Var.: hiacint s. m.] – Din fr. jacinthe.

iachint sm vz iacint

iacint sm [At: ALEXANDRIA, 52 / V: ~chint, ~tă sf / Pl: ~nți / E: fr jacinthe] 1 (Bot; liv) Zambilă (Hyacinthus orientalis). 2 (Min; înv) Varietate de topaz.

iacintă sf vz iacint

IACINT, iacinți, s. m. (Livr.) Zambilă (Hyacinthus orientalis). [Var.: hiacint s. m.] – Din fr. jacinthe.

IACINT s.m. (Bot.) Plantă erbacee bulboasă, cu flori colorate în alb, galben, roz sau albastru, plăcut parfumată; zambilă. [Var. hiacint s.m. / < fr. jacinthe, cf. gr. Hyakinthos – personaj mitologic].

IACINT s. m. plantă ierbacee bulboasă, cu flori colorate în alb, galben, roz sau albastru, plăcut parfumate; zambilă. (< fr. jacinthe)

*iacínt saŭ ĭacínt m. (vgr. ῾yákinthos, de unde lat. hyacinthus, it. giacinto, fr. jacinthe). Zambilă, o floare liliacee cu miros foarte plăcut originară din nordu Africiĭ (hyacinthus orientalis). Un fel de topaz galben care bate în roș.

hiacint (piatră semiprețioasă) (desp. hi-a-) s. n., pl. hiacinturi

hiacint (piatră semiprețioasă) (hi-a-) s. n., pl. hiacinturi

hiacint (mineral.) s. n. (sil. hi-a-), pl. hiacinturi

iacint s. m., pl. iacinți

IACINT s. v. zambilă.

iacint s. v. ZAMBILĂ.

iacint (iacinți), s. m. – 1. Zambilă. – 2. Narcisă (Hyacinthus orientalis). – Var. iachint. Ngr. ὑάϰινθος (sec. XVII) și modern din fr. hyacinthe. Var. este înv.

iacint s.m. (înv.) 1. zambilă. 2. varietate de topaz (piatră prețioasă).

Hiacint = Hyacinthus.

HIACÍNT (< fr., lat.) s. n. Varietate de zircon de culoare galben-roșiatică, transparentă până la tulbure, cu luciu adamantin și aspect de cristale columnare. Utilizat ca piatră semiprețioasă și pentru obținerea dioxidului de zirconiu (conține 67,1%).

Hiacint Raritate în onomastica noastră contemporană, Hiacínt, fem. Hiacínta, reproduce un foarte vechi nume pers. gr. Hyákinthos, cu îndepărtate rezonanțe în mitologia greacă, din care s-a păstrat, prin Metamorfozele lui Ovidiu, frumoasa legendă a tînărului lacedemonian Hyákinthos, îndrăgit de Apolo și ucis de către acesta, din greșeală, cu o suliță. Îndurerat de nefericita întîmplare, Apolo îl preface pe frumosul tînăr într-o floare ce-i va purta numele. Legenda metamorfozei „sîngelui terapnic” (tînărul era din Terapne) în floare, povestită de Ovidiu reprezintă o încercare, ca alte vechi și numeroase legende asemănătoare, de a explica semnificația numelui. Cuvîntul gr. hyákinthos, împrumutat și de romani (hyacinthus), a cărui etimologie rămîne obscură, este anterior legendei și probabil de origine preelenică. Cu valoare de nume propriu cuvîntul este atestat încă din cele mai vechi izvoare grecești: Hyakinthia era numele unei mari sărbători spartane menționate de Hesiod (sec. 8 – 7 î.e.n.), Hyakinthides erau denumite cele șase fiice ale lui Erehteu (cea mai cunoscută fiind Pandora), Hyákinthos, în afară de nume al tînărului legendar, era epitet al lui Apolo din Tarent sau toponim (înălțime, deal sau munte, în Atica; probabil și muntele Kynthos din Delos, păstrat ca pren. fem. Cyntia, face parte din aceeași familie). Avînd în vedere că hyákinthos (rom. hiacint) este și numele unei pietre semiprețioase de culoare semiroșietică și avînd ca sprijin apariția sa în toponimie, s-ar putea presupune, nu numai ca o simplă ipoteză, că semnificația originară a cuvîntului ar fi fost fie un nume de culoare, fie un nume de piatră de o anumită culoare. Antroponimul care are în izvoarele grecești continuitate și frecvență, a fost preluat și de romani, lat. Hyacínthus, Hyacíntha fiind bine atestate în inscripțiile din epoca creștină. Purtat de numeroși martiri din primele secole ale erei noastre, numele se răspîndește în Europa prin calendar, dar este bine susținut și de existența numelui de floare și de piatră prețioasă. În Polonia numele era cunoscut în sec. 13, forma sub care apare indicîndu-ne un intermediar latino-catolic (Jacek și Jacko, hipoc. poloneze actuale ale acestui nume, cunoscute și în ucraineană, sînt identice cu forme mai vechi de origine slavă, existente și în română: Iațcu, Ițcani etc.). O formă românească foarte veche și asemănătoare celei grecești este la noi, Iachint (numele primului mitropolit al Țării Românești, între 1359 și 1372), iar Hiacint și Hiacinta sînt forme moderne care reproduc, pe cale cultă, numele latinești. ☐ Fr. Hyacinthe, germ. Hyazinth, Hyazintha, it. Giacinto, Giacinta, sp. Jacinto, magh. Jácint, Jácinta, pol. Jacenty, rus. Ghiațint, Jakinf etc.