12 definiții pentru herghelegiu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HERGHELEGÍU, herghelegii, s. m. Păzitor, îngrijitor al unei herghelii. – Din tc. hergeleci.

HERGHELEGÍU, herghelegii, s. m. Păzitor, îngrijitor al unei herghelii. – Din tc. hergeleci.

herghelegiu sm [At: CANTEMIR, IST. 75 / V: ~ligiu / Pl: ~ii / E: tc hergeleçi] 1-2 (Păzitor sau) îngrijitor al unei herghelii.

HERGHELEGÍU, herghelegii, s. m. (Rar) Păzitor, îngrijitor de herghelie. Avea turme nenumărate de tot soiul... și nici numărul văcarilor, al herghelegiilor și al ciobanilor ce le pășteau nu-l mai cunoștea. ISPIRESCU, U. 41. De n-aș ști că-i beizade, aș crede că-i herghelegiu. ALECSANDRI, T. 1236.

HERGHELEGÍU ~i m. Persoană care paște și păzește o herghelie. /<turc. hergeleci

HERGHELEGIU s.m. (Mold., ȚR) Păzitor de herghelie. A: Oglindiia încotro hergheliia îmblă și dincotro herghelegiul, bat sau triaz, vine. CI, 99; cf. CI, 98. B: Întiiu au fost herghelegiu. R. GRECEANU. Etimologie: tc. hergeleci. Vezi și herghelie. Cf. du v a l m (1), s t ă v a r.

hergheligiu m. păzitor de herghelie: de n’ași ști că-i beizade, aș crede că-i herghelegiu AL. [Turc. HERGHELEDJI].

hergheligíŭ și -egíŭ m. (turc. hergeleği). Păzitor de herghelie. V. stavăr.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

herghelegíu s. m., art. herghelegíul; pl. herghelegíi, art. herghelegíii (-gi-ii)

herghelegíu s. m., art. herghelegíul; pl. herghelegíi, art. herghelegíii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HERGHELEGÍU s. (prin Ban.) arghelar, (Olt., Ban., Transilv. și Maram.) stăvar. (~l păzește și îngrijește o herghelie.)

HERGHELEGIU s. (prin Ban.) arghelar, (Olt., Ban., Transilv. și Maram.) stăvar. (~ păzește și îngrijește o herghelie.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

herghelegiu, herghelegii s. m. proxenet.

Intrare: herghelegiu
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • herghelegiu
  • herghelegiul
  • herghelegiu‑
plural
  • herghelegii
  • herghelegiii
genitiv-dativ singular
  • herghelegiu
  • herghelegiului
plural
  • herghelegii
  • herghelegiilor
vocativ singular
  • herghelegiule
plural
  • herghelegiilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

herghelegiu

  • 1. Păzitor, îngrijitor al unei herghelii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: arghelar stăvar attach_file 2 exemple
    exemple
    • Avea turme nenumărate de tot soiul... și nici numărul văcarilor, al herghelegiilor și al ciobanilor ce le pășteau nu-l mai cunoștea. ISPIRESCU, U. 41.
      surse: DLRLC
    • De n-aș ști că-i beizade, aș crede că-i herghelegiu. ALECSANDRI, T. 1236.
      surse: DLRLC

etimologie: