HERGHELEGIU s.m. (Mold., ȚR) Păzitor de herghelie. A: Oglindiia încotro hergheliia îmblă și dincotro herghelegiul, bat sau triaz, vine. CI, 99; cf. CI, 98. B: Întiiu au fost herghelegiu. R. GRECEANU. Etimologie: tc. hergeleci. Vezi și herghelie. Cf. du v a l m (1), s t ă v a r.