2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HERÁLDICĂ s. f. Știință care se ocupă cu studiul blazoanelor.

HERÁLDICĂ s.f. Disciplină auxiliară a istoriei care se ocupă cu studiul blazoanelor. [Gen. -cii. / < fr. héraldique].

HERÁLDICĂ f. Compartiment al istoriei care se ocupă cu studiul stemelor și al blazoanelor. 2) Colecție de steme și blazoane. /<fr. héraldique

HERÁLDIC, -Ă, heraldici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină auxiliară a istoriei, care se ocupă cu studiul stemelor statelor, cu blazoanele caselor domnitoare, familiilor nobiliare, orașelor etc. 2. Adj. Care aparține heraldicii (1), privitor la heraldică. – Din fr. héraldique.

HERÁLDIC, -Ă, heraldici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Disciplină auxiliară a istoriei, care se ocupă cu studiul stemelor statelor, cu blazoanele caselor domnitoare, familiilor nobiliare, orașelor etc. 2. Adj. Care aparține heraldicii (1), privitor la heraldică. – Din fr. héraldique.

heraldic, ~ă [At: NEGRUZZI, S. I, 192 / V: er- / Pl: ~ici, ~ice / E: fr héraldique] 1 sf Disciplină auxiliară a istoriei, care se ocupă cu studiul stemelor statelor, cu blazoanele caselor domnitoare, ale familiilor nobiliare, ale orașelor etc. 2 a Specific heraldicii (1). 3 a Privitor la heraldică (1). 4 a Care aparține heraldicii. corectată

HERÁLDIC, -Ă, heraldici, -e, adj. (Învechit) Privitor la blazoane. Dacă vechii noștri boieri... ar fi avut idee de arta heraldică, negreșit n-ar fi uitat a scrie pe scutul lor deviza... NEGRUZZI, S. I 192.

HERÁLDIC, -Ă adj. Referitor la heraldică, la blazoane. [Cf. fr. héraldique].

HERÁLDIC, -Ă I. adj. referitor la heraldică. II. s. f. disciplină auxiliară a istoriei care studiază stemele, blazoanele etc. (< fr. héraldique)

HERÁLDIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de heraldică; propriu heraldicii. Artă ~că. /<fr. héraldique

*heráldic și er-, -ă adj. (d. herald). Relativ la blazon: știința heraldică. S. f. Știința heraldică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

heráldică s. f., g.-d. art. heráldicii

heráldică s. f., g.-d. art. heráldicii

heráldic adj. m., pl. heráldici; f. heráldică, pl. heráldice

heráldic adj. m., pl. heráldici; f. sg. heráldică, pl. heráldice

Intrare: heraldică
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • heraldică
  • heraldica
plural
genitiv-dativ singular
  • heraldici
  • heraldicii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: heraldic
heraldic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • heraldic
  • heraldicul
  • heraldicu‑
  • heraldică
  • heraldica
plural
  • heraldici
  • heraldicii
  • heraldice
  • heraldicele
genitiv-dativ singular
  • heraldic
  • heraldicului
  • heraldice
  • heraldicei
plural
  • heraldici
  • heraldicilor
  • heraldice
  • heraldicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

heraldică

  • 1. Disciplină auxiliară a istoriei, care se ocupă cu studiul stemelor statelor, cu blazoanele caselor domnitoare, familiilor nobiliare, orașelor etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Colecție de steme și blazoane.
    surse: NODEX

etimologie:

heraldic (adj.)

  • 1. Care aparține heraldicii (1.), privitor la heraldică.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Dacă vechii noștri boieri... ar fi avut idee de arta heraldică, negreșit n-ar fi uitat a scrie pe scutul lor deviza... NEGRUZZI, S. I 192.
      surse: DLRLC

etimologie: