3 intrări

33 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

herăstrău sn vz ferăstrău

HERĂSTRẮU s. n. v. fierăstrău.

HERĂSTRĂU s. n. v. ferăstrău.

HERĂSTRẮU s. n. v. ferăstrău.

herăstrắŭ, V. fĭerăstrăŭ.

ferăstrău sn [At: VARLAAM, C. 283/1 / V: -restreu, ~res~, fir~, fier~, fieres~, heres~, her~, ~resteu, ~restău, ~tău, fieresteu, hieresteu, hiristeu, herăstău, herestău, (reg) firisău, firiseu, feresău, fierăsău, hirisău, hereseu, (reg) forostău, forăstău / Pl: ~traie, (rar) ~treie / E: firiz + -ău (contaminat cu fereastră sau ferestrui)] 1 Unealtă (sau mașină-unealtă) prevăzută cu o lamă, o bandă sau un disc de oțel (cu dinți ascuțiți), folosită pentru tăiatul unor materiale (lemne, metal etc.). 2 (Îs) ~ de mână Ferăstrău (1) constând dintr-o lamă dințată triunghiulară, având la un capăt un mâner de lemn Si: (reg) firiz, chimilioară, corzar. 3 (Șîs) ~ mare Ferăstrău constând dintr-o lamă lungă, cu dinții mari, care are la cele două capete două mânere verticale și este manevrat de doi oameni Si: pânză, joagăr, (reg) babiță1 (7), beschie (1). 4 (Îs) ~ de munte Joagăr. 5 Șină dințată la extremitatea mașinii de tipărit, cu dinții căreia se îmbucă dinții cilindrului. 6 Instrument muzical constând dintr-o lamă de metal care, îndoită și frecată cu un arcuș, emite sunete. 7 (Bot) Mălăoaie (Helianthemum alpestre). 8 (Bot) Iarba-osuiui (Helianthemum nummularium). 9 (Îs) Pește ~ Pește selacian din mările calde, al cărui bot se termină cu un rostru lamelar dințat (Pristic pristic). 10 (Ast; pop) Constelația Casiopea. 11 (Reg) Semn făcut de ciobani pe urechile oilor.

ferestrău sn vz ferăstrău

fierăstrău sn vz ferăstrău

FERĂSTRẮU s. n. v. fierăstrău.

FERESTRẮU[1] s. n. v. fierăstrău.

  1. În original, greșit: ferăstrắu LauraGellner

FIERĂSTRẮU, fierăstraie, s. n. 1. Unealtă sau mașină-unealtă prevăzută cu o lamă, o bandă sau un disc de oțel (cu dinți ascuțiți), pusă în mișcare manual sau pe cale mecanică și folosită pentru tăiatul unor materiale (lemne, metale etc.). 2. Instrument muzical alcătuit dintr-o lamă de metal care se freacă cu un arcuș pentru a emite sunete. [Var.: (1) ferăstrắu, ferestrắu, herăstrắu s. n.] – Firiz + suf. -ău (prin apropiere de fier).

FERĂSTRẮU, ferăstraie, s. n. 1. Unealtă sau mașină-unealtă prevăzută cu o lamă, o bandă sau un disc de oțel (cu dinți ascuțiți), pusă în mișcare manual sau pe cale mecanică și folosită pentru tăiatul unor materiale (lemne, metale etc.). 2. Instrument muzical alcătuit dintr-o lamă de metal care se freacă cu un arcuș pentru a emite sunete. [Var.: (1) ferestrắu, fierăstrắu, herăstrắu s. n.] – Firiz + suf. -ău (contaminat cu fereastră sau ferestrui).

FIERĂSTRĂU s. n. V. ferăstrău

FERESTRĂU s. n. V. ferăstrău

FERĂSTRẮU, ferăstraie, s. n. Unealtă prevăzută cu o lamă, o bandă sau un disc de oțel, cu dinți ascuțiți, pusă în funcțiune cu mîna sau pe cale mecanică (v. gater) și folosită pentru a tăia lemne, uneori și metale sau alte corpuri tari. Sforăi parcă tai lemne cu ferăstrăul. CAMILAR, TEM. 11. Aici, pe firul Oltului, instalase un ferăstrău mînat de apele lui. BOGZA, C. O. 101. ◊ Ferăstrău circular = ferăstrău în forma unui disc dințat, care taie învîrtindu-se în jurul axei sale. – Variante: ferestrắu (PAS, L. II 156, RETEGANUL, P. II 54), fierăstrắu (DRAGOMIR, P. 21, SADOVEANU, B. 54), herăstrắu (CARAGIALE, O. I 292) s. n.

FERESTRẮU s. n. v. ferăstrău.

FIERĂSTRẮU s. n. v. ferăstrău.

ferăstrắu v. fierăstrắu

fierăstrắu / ferăstrắu s. n., art. fierăstrắul / ferăstrắul; pl. fierăstráie / ferăstráie

ferăstrău s. n., art. ferăstrăul; pl. ferăstráie

arată toate definițiile

Intrare: fierăstrău
fierăstrău substantiv neutru
substantiv neutru (N46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular fierăstrău fierăstrăul
plural fierăstraie fierăstraiele
genitiv-dativ singular fierăstrău fierăstrăului
plural fierăstraie fierăstraielor
vocativ singular
plural
herăstrău substantiv neutru
substantiv neutru (N46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular herăstrău herăstrăul
plural herăstraie herăstraiele
genitiv-dativ singular herăstrău herăstrăului
plural herăstraie herăstraielor
vocativ singular
plural
ferestrău substantiv neutru
substantiv neutru (N46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ferestrău ferestrăul
plural ferestraie ferestraiele
genitiv-dativ singular ferestrău ferestrăului
plural ferestraie ferestraielor
vocativ singular
plural
ferăstrău substantiv neutru
substantiv neutru (N46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ferăstrău ferăstrăul
plural ferăstraie ferăstraiele
genitiv-dativ singular ferăstrău ferăstrăului
plural ferăstraie ferăstraielor
vocativ singular
plural
Intrare: herăstrău
herăstrău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Herăstrău
Herăstrău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

fierăstrău ferăstrău ferestrău herăstrău

  • 1. Unealtă sau mașină-unealtă prevăzută cu o lamă, o bandă sau un disc de oțel (cu dinți ascuțiți), pusă în mișcare manual sau pe cale mecanică și folosită pentru tăiatul unor materiale (lemne, metale etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: chimilioară corzar firiz 2 exemple
    exemple
    • Sforăi parcă tai lemne cu ferăstrăul. CAMILAR, TEM. 11.
      surse: DLRLC
    • Aici, pe firul Oltului, instalase un ferăstrău mînat de apele lui. BOGZA, C. O. 101.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Fierăstrău circular = fierăstrău în forma unui disc dințat, care taie învârtindu-se în jurul axei sale.
      surse: DLRLC
    • 1.2. Fierăstrău cu ramă = fierăstrău cu lama montată într-un cadru.
      surse: NODEX
    • 1.3. Fierăstrău electric portativ = mașină-unealtă având un lanț prevăzut cu dinți tăietori, acționată de un motor electric.
      surse: NODEX
  • 2. Instrument muzical alcătuit dintr-o lamă de metal care se freacă cu un arcuș pentru a emite sunete.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Firiz + sufix -ău (prin apropiere de fier).
    surse: DEX '09