opțiuni

4 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HEM, hemuri, s. n. Nucleu al hemoglobinei și al altor pigmenți respiratori celulari, de care se leagă un ion de fier. – Din fr. hème.

HEM, hemuri, s. n. Nucleu al hemoglobinei și al altor pigmenți respiratori celulari, de care se leagă un ion de fier. – Din fr. hème.

hem2 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: fr hem] 1 Materie colorantă din componența hemoglobinei. 2 Nucleu al hemoglobinei și al altor pigmenți respiratori celulari, de care se leagă un ion de fier.

hem1 c [At: ISPIRESCU, ap. TDRG / E: bg хем] (Îvp; rep) 1 Și... și... 2 Ori... ori... 3 Când... când...

hem3- vz hemo-

HEM- v. hemo-.

HEM s.n. Materie colorantă care intră în compoziția hemoglobinei. [< fr. hème, cf. gr. haima – sânge].

HEM1 s. n. compus organic care intră în compoziția hemoglobinei, substanța colorantă din globulele roșii. (< fr. hème)

HEM ~uri n. Substanță care se află în hemoglobină, dând culoare globulelor roșii. /<fr. hème

hem! int. V. hăm!

HEM2(O)- /HEMAT(O)-, -EMÍE elem. „sânge, hematii, hemoglobină”. (< fr. hém/o/-, hémat/o/-, -hémie, cf. gr. haima, -tos)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hem s. n., pl. hémuri

hem s. n., pl. hémuri


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hem conj. – Se folosește în formă reduplicată, pentru a indica o alternanță; fie-fie, sau-sau. Bg. hem (DAR).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

hem conj. și adv. (înv.) sau, fie, fie; tot.

HEM-, v. HEMO-. □ ~angiectazie (v. angi/o-, v. -ectazie), s. f., stare de dilatație a vaselor sanguine; ~artroză (v. -artroză), s. f., acumulare patologică de sînge în articulații; ~oftalmie (v. -oftalmie), s. f., hemoragie în corpul vitros.

Intrare: hem (conj.)
hem2 (conj.) conjuncție
conjuncție (I11)
  • hem
Intrare: hem (interj.)
hem3 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • hem
Intrare: hem (pref.)
hem (pref.)
prefix (I7-P)
  • hem
Intrare: hem (s.n.)
hem1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hem
  • hemul
  • hemu‑
plural
  • hemuri
  • hemurile
genitiv-dativ singular
  • hem
  • hemului
plural
  • hemuri
  • hemurilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hem (s.n.)

  • 1. Nucleu al hemoglobinei și al altor pigmenți respiratori celulari, de care se leagă un ion de fier.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: