7 definiții pentru hem (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HEM, hemuri, s. n. Nucleu al hemoglobinei și al altor pigmenți respiratori celulari, de care se leagă un ion de fier. – Din fr. hème.

HEM, hemuri, s. n. Nucleu al hemoglobinei și al altor pigmenți respiratori celulari, de care se leagă un ion de fier. – Din fr. hème.

hem2 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: fr hem] 1 Materie colorantă din componența hemoglobinei. 2 Nucleu al hemoglobinei și al altor pigmenți respiratori celulari, de care se leagă un ion de fier.

HEM s.n. Materie colorantă care intră în compoziția hemoglobinei. [< fr. hème, cf. gr. haima – sânge].

HEM1 s. n. compus organic care intră în compoziția hemoglobinei, substanța colorantă din globulele roșii. (< fr. hème)

HEM ~uri n. Substanță care se află în hemoglobină, dând culoare globulelor roșii. /<fr. hème


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: hem (s.n.)
hem1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hem
  • hemul
  • hemu‑
plural
  • hemuri
  • hemurile
genitiv-dativ singular
  • hem
  • hemului
plural
  • hemuri
  • hemurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hem (s.n.)

  • 1. Nucleu al hemoglobinei și al altor pigmenți respiratori celulari, de care se leagă un ion de fier.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: