HECATOMBĂ, hecatombe, s. f. Jertfă religioasă (de o sută de animale) care se făcea în Antichitate la greci și la romani. ♦ Denumirea sărbătorii în care se făceau asemenea jertfe. ♦ Fig. Masacru, măcel; grămadă de cadavre. [Var.: ecatombă s. f.] – Din fr. hécatombe.

hecatombă sf [At: GCR. II, 88 / V: (înv) e~, ecatomvă / Pl: ~be / E: fr hécatombe, gr έϰατόμβη] 1-2 Jertfă religioasă (de o sută de animale) la popoarele vechi. 3 Denumire a sărbătorii în care se făceau asemenea jertfe. 4 (Fig) Masacru. 5 (Fig) Grămadă de cadavre.

HECATOMBĂ, hecatombe, s. f. Jertfă religioasă (de o sută de animale) care se făcea la popoarele vechi. ♦ Denumirea sărbătorii în care se făceau asemenea jertfe. ♦ Fig. Masacru, măcel; grămadă de cadavre. [Var.: ecatombă s. f.] – Din fr. hécatombe.

HECATOMBĂ, hecatombe, s. f. Măcel, masacru; grămadă mare de cadavre. O hecatombă de morți.

HECATOMBĂ s.f. 1. (Ant.) Sacrificiu religios de o sută de animale. ♦ Numele sărbătorii cînd se făceau asemenea sacrificii. 2. Măcel, masacru; grămadă de cadavre. [Var. ecatombă s.f. / < fr. hécatombe, cf. gr. hekaton – o sută, bous – bou].

HECATOMBĂ s. f. 1. (ant.) sacrificiu religios de o sută de animale. ◊ sărbătoarea când se făceau asemenea sacrificii. 2. măcel, masacru; grămadă de cadavre. 3. (fig.) mare număr de respinși la un concurs, la un examen. (< fr. hécatombe)

HECATOMBĂ ~e f. 1) Jertfă de animale adusă de unele popoare vechi divinității. 2) Sărbătoare cu prilejul căreia se aducea o astfel de jertfă. 3) Omor în masă al unor ființe fără apărare; măcel; masacru; căsăpire. [G.-D. hecatombei] /<fr. hécatombe, lat. hecatombe

ECATOMBĂ s. f. v. hecatombă.

ecatomb sn vz hecatombă

ecatombă sf vz hecatombă

ECATOMBĂ s. f. V. hecatombă.

ECATOMBĂ s.f. v. hecatombă.

ecatombă f. 1. în vechime, jertfă de 100 de vite; 2. fig. măcel, mare vărsare de sânge.

*ecatómbă f., pl. e (vgr. ῾ekatómbe, d. ῾ekatón, o sută, și bûs, boŭ; lat. hecatombe și hecatomba). La vechiĭ Grecĭ, sacrificiŭ de o sută de boĭ saŭ de alte animale. Fig. Mare măcel. V. olocaust.

hecatombă s. f., g.-d. art. hecatombei; pl. hecatombe

hecatombă s. f., g.-d. art. hecatombei; pl. hecatombe

hecatombă s. f., g.-d. art. hecatombei; pl. hecatombe

hecatombă

ecatombă.

HECATOMBĂ s. v. masacru, măcel.

hecatombă s. v. MASACRU. MĂCEL.

hecatombă (hecatombe), s. f. – Masacru, măcel. – Var. ecatombă, (înv.) ecatomvă. Fr. hécatombe și înainte (sec. XVII) direct din gr. ἑϰατόμβη (Gáldi 176).