2 intrări

22 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HATAIÁ s. f. (Înv.) Numele unei stofe fine de mătase. [Pr.: -ta-ia] – Din tc. hatayî.

hataia sf [At: (a. 1693) COND., ap. TDRG / V: ~tai sn, hetai sn / Pl: ~le / E: tc hatayî] (Tcî) Stofă fină de mătase.

HATAIÁ s. f. (Turcism înv.) Numele unei stofe fine de mătase. [Pr.: -ta-ia] – Din tc. hatayî.

HATAIÁ s. f. (Turcism învechit) Stofă fină de mătase. Rochie de hataia cu flori de mătase. La ODOBESCU, S. I 421.

hataià f. stofă scumpă de mătase: rochie de hataia OD. [Turc. HATAYI, lit. din China].

hataĭá f. (turc. [d. pers.] hataĭi, hetaĭi, d. Hataĭ, Hetaĭ, China de nord. V. chitaĭ). Vechĭ. Un fel de pînză de matasă: rochie de hataĭa. – Și hataĭ și hetaĭ n., pl. urĭ.

HÂȚÂÍ, hấțâi, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) hâțâna. – Hâț + suf. -âi.

HÂȚÂÍ, hấțâi, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) hâțâna. – Hâț + suf. -âi.

hâțăi vtr [At: I. CR. II, 193 / Pzi: ~esc / E: hâț+ -âi] 1-6 A (se) hâțâna (1-6). 7-8 A (se) legăna. 9-10 A (se) zgâlțâi.

HÎȚÎÍ, hî́țîi, vb. IV. Tranz. (Regional) A hîțîna. Hîțîi copaciul pînă ce-l scoase din rădăcină. ISPIRESCU, la TDRG.

A HÂȚÂÍ hâțâi tranz. A mișca încolo și încoace; a clătina; a hâțâna. /hâț + suf. ~âi

hățăì v. a trage încolo și încoace: el hățăi copaciul până ce-l scoase din rădăcină ISP. [V. hăț!].

hî́țîĭ (Munt.) și hî́lțîĭ (Olt.), a -í, și hî́țîn (Mold.) și hî́lțîn (Munt. vest), a v. tr. (bg. hŭlcan, sughiț, rudă cu hîț, huța-huța, zgîlțîĭ, hîltîcîĭ, bîțîĭ, fîțîĭ ș. a. Cp. și cu vsl. *hvĕĭati, ceh. chviti, a hîțîna. Bern. 1, 407). Zgîlțîĭ, clatin, scutur: a hîțîna un pom, o masă (a hîlțîi în rev. I. Crg. 5, 125). V. refl. Mă clatin, mă honcăĭ (despre o masă șchĭoapă, o trăsură hodorogită). – Și húțun, a (Bihor. Șez. 37, 131).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hataiá (înv.) s. f., art. hataiáua, g.-d. art. hataiálei

hataiá s. f., art. hataiáua, g.-d. art. hataiálei

hâțâí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 hấțâie; imperf. 3 sg. hâțâiá; conj. prez. 3 să hấțâie

hâțâí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. hâțâie; imperf. 3 sg. hâțâiá


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HÎȚÎI vb. a clătina, a hîțîna, a hodorogi, a hurduca, a hurducăi, a hurui, a scutura, a zdroncăni, a zdruncina, a zgîlțîi, a zgudui, (reg.) a bălăbăni, (Mold.) a drîgîi, (Ban.) a zducni. (Căruța l-a ~ bine.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hataiá (-iéle), s. f. – Țesătură de mătase. Tc. hatayi (Șeineanu, III, 62). Sec. XVII, înv.

arată toate definițiile

Intrare: hataia
hataia1 (g.-d. -ale) substantiv feminin (numai) singular
substantiv feminin (F149)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hataia
  • hataiaua
plural
genitiv-dativ singular
  • hataiale
  • hataialei
plural
vocativ singular
plural
hataia2 (g.-d. -ele) substantiv feminin (numai) singular
substantiv feminin (F155)
Surse flexiune: DMLR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hataia
  • hataiaua
plural
genitiv-dativ singular
  • hataiele
  • hataielei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: hâțâi
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • hâțâi
  • hâțâire
  • hâțâit
  • hâțâitu‑
  • hâțâind
  • hâțâindu‑
singular plural
  • hâțâie
  • hâțâiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • hâțâi
(să)
  • hâțâi
  • hâțâiam
  • hâțâii
  • hâțâisem
a II-a (tu)
  • hâțâi
(să)
  • hâțâi
  • hâțâiai
  • hâțâiși
  • hâțâiseși
a III-a (el, ea)
  • hâțâie
(să)
  • hâțâie
  • hâțâia
  • hâțâi
  • hâțâise
plural I (noi)
  • hâțâim
(să)
  • hâțâim
  • hâțâiam
  • hâțâirăm
  • hâțâiserăm
  • hâțâisem
a II-a (voi)
  • hâțâiți
(să)
  • hâțâiți
  • hâțâiați
  • hâțâirăți
  • hâțâiserăți
  • hâțâiseți
a III-a (ei, ele)
  • hâțâie
(să)
  • hâțâie
  • hâțâiau
  • hâțâi
  • hâțâiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

hataia

  • 1. învechit Numele unei stofe fine de mătase.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Rochie de hataia cu flori de mătase. La ODOBESCU, S. I 421.
      surse: DLRLC

etimologie:

hâțâi hâțâit

etimologie:

  • Hâț + sufix -âi.
    surse: DEX '98 DEX '09