HATAIA s. f. (Înv.) Numele unei stofe fine de mătase. [Pr.: -ta-ia] – Din tc. hatayî.

hataia sf [At: (a. 1693) COND., ap. TDRG / V: ~tai sn, hetai sn / Pl: ~le / E: tc hatayî] (Tcî) Stofă fină de mătase.

HATAIA s. f. (Turcism înv.) Numele unei stofe fine de mătase. [Pr.: -ta-ia] – Din tc. hatayî.

HATAIA s. f. (Turcism învechit) Stofă fină de mătase. Rochie de hataia cu flori de mătase. La ODOBESCU, S. I 421.

hataià f. stofă scumpă de mătase: rochie de hataia OD. [Turc. HATAYI, lit. din China].

hataĭá f. (turc. [d. pers.] hataĭi, hetaĭi, d. Hataĭ, Hetaĭ, China de nord. V. chitaĭ). Vechĭ. Un fel de pînză de matasă: rochie de hataĭa. – Și hataĭ și hetaĭ n., pl. urĭ.

hatai sfs vz hataia

hetai sf vz hatai

hetáĭ, V. hataĭa.

hataia (înv.) s. f., art. hataiaua, g.-d. art. hataialei

hataia (înv.) s. f., art. hataiaua, g.-d. art. hataialei

hataia s. f., art. hataiaua, g.-d. art. hataialei

hataia (-iele), s. f. – Țesătură de mătase. Tc. hatayi (Șeineanu, III, 62). Sec. XVII, înv.