2 intrări

14 definiții

hasmă sf vz hașmă

hașmă sf [At: HASDEU, I. C. I, 267 / V: agimă, hacimă, hagimă2, hagiumă, hajimă, hajmă, hasmă / Pl: ~me / E: mg hagyma] 1 Plantă erbacee cu bulb, cu frunze cilindrice și cu flori albe, roz sau albastre, care se prezintă în inflorescențe sferice (Allium ascalonicum) Si: (reg) ceapă-franțuzească, horcegi, pur, șalotă, vlașiță, vrașită. 2 (Reg; îc) ~-turcească Arpagic.

HÁȘMĂ, hașme, s. f. Plantă erbacee cu bulb, cu frunze cilindrice și cu flori albe, roz sau albastre, care se prezintă în inflorescențe sferice (Allium ascalonicum). – Din magh. hagyma „ceapă”.

HÁȘMĂ, hașme, s. f. Plantă erbacee cu bulb, cu frunze cilindrice și cu flori albe, roz sau albastre, care se prezintă în inflorescențe sferice (Allium ascalonicum). – Din magh. hagyma „ceapă”.

háșmă s. f., g.-d. art. háșmei; pl. háșme

háșmă (háșme), s. f. – Plantă erbacee cu bulb. – Var. (h)aj(i)mă, (h)agimă. Mag. hagyma „ceapă” (Cihac, II, 504), cf. ațmațuchi.

HAȘMĂ ~e f. Specie de ceapă măruntă, cultivată mai mult pentru foi. /<ung. hagyma

háșmă și hágimă f., pl. e (ung. hagyma, ceapă. V. hașmacĭucă). Mold. Arpagic. Un fel de ceapă care face cățeĭ ca usturoiu. Trans. hajmă (la Panțu și hasmă), pur. – Și hágĭumă (Tut.). Cp. cu cîrcĭumă, crîșmă. V. orceag.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

háșmă s. f., g.-d. art. háșmei; pl. háșme

HAȘMĂ s.f. Plantă erbacee comestibilă, cu frunze cilindrice, asemănătoare cu ceapa, dar cu bulbul constituit din mai mulți căței asemănători cu niște cepe mici deformate, cu gust și miros de usturoi. Este specifică bucătăriei franceze, fiind numită și ceapă-franțuzească sau eșalot; fr. echalote; germ. Schalotte, engl. shallot (Allium ascalonicum)

-HASMĂ „auroră polară”. ◊ gr. khasma „deschidere, crăpătură” > germ. -chasme > rom. -hasmă.

Intrare: hasmă
hasmă
sufix (I7-S)
  • hasmă
Intrare: hașmă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hașmă
  • hașma
plural
  • hașme
  • hașmele
genitiv-dativ singular
  • hașme
  • hașmei
plural
  • hașme
  • hașmelor
vocativ singular
plural
hasmă (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hasmă
  • hasma
plural
  • hasme
  • hasmele
genitiv-dativ singular
  • hasme
  • hasmei
plural
  • hasme
  • hasmelor
vocativ singular
plural

hașmă hasmă

  • 1. Plantă erbacee cu bulb, cu frunze cilindrice și cu flori albe, roz sau albastre, care se prezintă în inflorescențe sferice (Allium ascalonicum).
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: praz

etimologie: