HARȚI s. m. pl. (În religia ortodoxă) Perioadă din an când este permis să se mănânce de frupt miercurea și vinerea. [Var.: hârță s. f., hârți s. m. pl.] – Din ngr. Artzi[vurtzi].

HÂRTIE, hârtii, s. f. 1. Produs industrial special pentru scris, tipărit, desenat, împachetat etc., fabricat din celuloză, cu sau fără adaos de fibre sau de materiale de umplutură, în formă de foi subțiri și întinse. ◊ Expr. A pune (sau a așterne) ceva pe hârtie = a scrie, a redacta ceva. 2. Foaie de hârtie (1) (scrisă sau tipărită). 3. Act, document, scrisoare etc. cu caracter oficial. 4. Ban de hârtie (1), bancnotă. Cinci hârtii de câte o sută. ◊ Hârtie de valoare = înscris care atestă participarea la formarea unui capital sau la acordarea unui împrumut și care dă proprietarului sau posesorului său dreptul de a primi dividende sau de a încasa dobândă. Hârtie-monedă = bani de hârtie. 5. (Sport) Categorie de greutate în box, la juniori, între 45 și 48 kg. – Din sl. chartija.

SCÂRȚ interj. 1. Cuvânt care imită zgomotul ascuțit, strident produs de uși, roți etc. ♦ Cuvânt care imită zgomotul ascuțit, alternativ al unui lucru care se mișcă când într-un sens, când în altul. ♦ Compus: (depr.) scârța-scârța-pe-hârtie s. m. = funcționar, conțopist. 2. Cuvânt care imită zgomotul caracteristic produs de încălțăminte în timpul mersului. ♦ (Substantivat) Adaos (din piele) la încălțăminte, pentru a o face să scârțâie în timpul mersului. 3. (Fam.) Exclamație de dezaprobare, de împotrivire sau de dispreț față de afirmația cuiva; da’ de unde! vorbă să fie! [Var.: scârța, scârțai interj.] – Onomatopee.

arț¹ sm vz harți

arț s vz hârță

arță sf vz hârță

arți sm vz harți

cârtie sf vz hârtie

harce¹ sm vz hârte

hartă sf [At: DOSOFTEI, V. S. 65 / Pl: hărți / E: ngr χαρτα] 1 Reprezentare grafică în plan orizontal a suprafeței Pământului (totală sau parțială), generalizată și micșorată conform unei anumite scări de proporție și întocmită pe baza unei proiecții cartografice. 2 (Înv) Document. 3 (Îs) ~ta fusurilor orare Hartă care indică limitele reale ale fusurilor orare. 4 (Îs) ~ geologică Hartă pe care este reprezentată răspândirea diferitelor formații geologice. 5 (Îs) ~ hidrologică Hartă pe care sunt reprezentate repartiția proprietăților fizice și chimice și condițiile de zăcământ ale apelor subterane. 6 (Îs) ~ lingvistică Hartă care indică repartiția diverselor fapte de limbă. 7 (Îs) ~ sinoptică Hartă făcută din 6 în 6 ore în care se înscriu principalele elemente meteorologice. 8 (Îs) ~ de anomalii Hartă care indică abaterile unor elemente meteorologice, față de valorile medii multianuale.

harțe sfp vz harți

harți smp [At: (a. 1640) PRAV. GOV., ap. HEM 1761 / V: arț sm, arți, harțe sfp, hârț sm, hârță sf, hârți / E: nct] (Îrc) 1 Dezlegare de post (în zilele de miercuri sau de vineri consacrate de obicei postului). 2 (Înv; îe) A da prin ~ A nu posti (niciodată).

hărtie sf vz hârtie

hârte sm vz hârț²

hârtie sf [At: CANTEMIR, ap. GCR I, 363/6 / Pl: ~ii / E: ngr χαρτία, rs хартия, vsl хартия] 1 Produs industrial pentru scris, tipărit, desenat, împachetat etc. din substanțe organice vegetale și materiale de încleiere și colorare, în formă de foi subțiri și întinse. 2-3 Foaie de hârtie (1), scrisă sau tipărită. 4 (Îe) A pune pe ~ A scrie. 5 (Fam) Document cu caracter oficial. 6 (Șîs ~ monedă) Bancnotă de hârtie (1). 7 (Îs) ~ de valoare Înscris care atestă participarea la formarea unui capital sau la acordarea unui împrumut și care dă posesorului dreptul de a primi dividende sau dobândă. 8 (Spt) Categorie de greutate în box, la juniori, între 45 și 48 kg.

hârț¹ sm vz harți

hârț² sm [At: ANON. CAR. / V: ~rte / Pl: ~i / E: ns cf mg harec, srb hrclak] Șoarece.

hârță sf vz harți

hârți² smp vz harți

hitrie sf vz hârtie

partă^2[1] sf vz hartă

partă¹ sf [At: ARH. FOLK. VI, 298 / Pl: perți, părți, perte / E: mg párta] 1 (Mar; Ban) Panglică întărită, împodobită cu monede de aur sau de argint ori cu mărgele, care se poartă în păr, legată pe frunte sau la pălărie. 2 (Ban) Salbă de mărgele sau de bani. 3 (Ban) Cingătoare cu mărgele. 4 (Mar) Betelie. 5 (Reg) Fiecare dintre dungile colorate ale unei țesături, ale unei pături.

scârț [At: I. GOLESCU / V: ~ța, ~țai, (rar) scarț, ~ță, (reg) scărț, scorț / E: fo] 1 i (Are) Cuvânt care imită zgomotul specific ascuțit, strident produs de unele obiecte, corpuri, substanțe etc. (sau de părți ale lor) prin frecare, prin apăsare, prin deplasare etc. 2 sm (Dep; îc) ~a-~a ori (rar) ~ă-~ă (pe hârtie) Funcționar. 3 i (Are) Cuvânt care imită zgomotul caracteristic produs de încălțăminte, în timpul mersului. 4 sm Adaos special la încălțăminte, pentru a o face să scârțâie (1) în timpul mersului Si: scârțâitoare (5), (reg) scârțâiaș. 5 i (Reg; rep; îf scârța) Cuvânt care imită sunetele ascuțite produse de anumite insecte. 6 i (Fam) Exclamație de dezaprobare, de împotrivire, de indiferență sau de dispreț față de spusele cuiva Si: aș! da de unde!, vorbă să fie!, (fam) zexe!

❍ARȚ = HARȚI.

❍ARȚI = HARȚI.

HARȚI s. m. pl. (În religia ortodoxă) Săptămâna în care e permis să se mănânce de frupt miercurea și vinerea. [Var.: hârță s. f., hârți s. m. pl.] – Din ngr. Artzi[vurtzi] (< armeană).

HÂRTIE, hârtii, s. f. 1. Produs industrial special pentru scris, tipărit, desenat, împachetat etc., fabricat din substanțe organice vegetale și materiale de încleiere și de colorare, în formă de foi subțiri și întinse. ◊ Expr. A pune (sau a așterne) ceva pe hârtie = a scrie, a redacta ceva. 2. Foaie de hârtie (1) (scrisă sau tipărită). 3. Act, document, scrisoare etc. cu caracter oficial. 4. Ban de hârtie (1), bancnotă. Cinci hârtii de câte o sută. ◊ Hârtie de valoare = înscris care atestă participarea la formarea unui capital sau la acordarea unui împrumut și care dă proprietarului sau posesorului său dreptul de a primi dividende sau de a încasa dobândă. Hârtie-monedă = bani de hârtie. 5. (Sport) Categorie de greutate în box, la juniori, între 45 și 48 kg. – Din sl. chartija.

HARTĂ, hărți, s. f. Reprezentare grafică a suprafeței pămîntului, a unui continent, a unei țări, regiuni sau localități, executată din punct de vedere geografic, istoric, geologic etc. Harta Republicii Populare Romîne. Harta Europei. ▭ Privește neclintit pionierul în hărțile atlasului deschis. D. BOTEZ, F. S. 20. Am găsit o hartă minunată a ostrovului. CARAGIALE, O. VII 71. Nu e destul ca o nație să-și aibă un loc pe harta lumii... trebuie însă ca ea să poată dovedi folosul ce a adus și poate aduce lumii. BĂLCESCU, O. II 11. ◊ (Urmat de determinări arătînd domeniul care face obiectul cercetării) Hartă astronomică. Hartă lingvistică. Hartă marină. Hartă meteorologică.

HARȚI s. m. pl. (În religia ortodoxă) Perioadă din timpul unui post, cînd se permite credincioșilor să mănînce carne miercurea și vinerea. – Variante: hîrță (CREANGĂ, A. 107) s. f., hîrți s. m. pl.

HÎRTIE, hîrtii, s. f. 1. Material special pentru scris, prezentat în formă de foi subțiri și întinse și fabricat din substanțe organice vegetale (mai ales din celuloză). Îți sînt dator de multă vreme, amicul meu, o poezie: În inimă eu ți-o scrisesem, acum ți-o scriu și pe hîrtie. MACEDONSKI, O. I 217. Își pun cîte-o țoală în spate și cîte-un coif de hîrtie în cap și cîntă... de te scot din casă. CREANGĂ, A. 39. Vai, mîndruță de departe, Ce tot faci de nu scrii carte? Doar hîrtia s-a scumpit, Ori pe mine m-ai urît? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 142. ◊ Hîrtie de calc v. calc. Hîrtie carbon v. carbon. Hîrtie cerată (sau ceruită) v. cerat. Hîrtie de filtru v. filtru. Hîrtie fotografică v. fotografic. Hîrtie milimetrică v. milimetric. Hîrtie sugativă (sau sugătoare) v. sugativă. Hîrtie velină v. velin. ◊ Expr. A pune (sau a așterne) ceva pe hîrtie = a scrie, a redacta (ceva). 2. Foaie de hîrtie (1) (scrisă sau tipărită). Hîrtii, versuri, ziare rupte, broșuri efemere. EMINESCU, N. 38. Duduca, cum văzu că scot hîrtia din buzunar, sări de se puse lîngă mine, invitînd toată adunarea a asculta. BOLINTINEANU, O. 318. Un bilet scris pe o hîrtie roză. NEGRUZZI, S. I 22. 3. (Mai ales la pl.) Scrisoare oficială (act, document etc.). Mergem la trebunal să dăm foc la hîrtiile ciocoilor. DUMITRIU, B. F. 107. Am fost întîi cu el, să-l primească la spitalul de la noi, și ne-au dat o hîrtie doftorii de-acolo, pe cum că să-l aducem aici. MIRONESCU, S. A. 32. Mai dăunăzi vine jăndaru c-o hîrtie în care se poroncea să sărbăm cu solenitate ziua onomastică a lui sfîntu... nu știu care. ALECSANDRI, T. I 245. ♦ Act oficial cu care se poate legitima cineva; legitimație. Are hîrtii în regulă? întreabă maiorul veterinar. CAMILAR, N. II 455. 4. (Și în forma hîrtie-monedă) Bilet de bancă, bancnotă. El puse la o parte trei hîrtii de cîte o mie... dar teancul hîrtiilor de douăzeci îl lăsă în portofel. SLAVICI, O. I 356.

HÎRȚĂ s. f. v. harți.

HÎRȚI² s. m. pl. v. harți.

SCÎRȚA interj. (Și în forma scîrțai; numai repetat) Onomatopee care redă un scîrțîit repetat, prelungit. Apucă, omule, boii de funie, cîrmește, întoarnă carul și scîrța-scîrța, numai ce-i vezi acasă. SEVASTOS, N. 50. ◊ (Substantivat, depreciativ, în expr.) Scîrța-scîrța pe hîrtie = impiegat, funcționar, conțopist. Un bărbat falnic ca mine să fie dat în vileag de un scîrțai-scîrțai pe hîrtie? SADOVEANU, E. 221. Iacă, niște papugii... niște scîrța-scîrța pe hîrtie! Îi știm noi! CARAGIALE, O. I 44. – Variantă: scîrțai interj.

MONEDĂ s. f. 1. ban care are curs legal într-un stat. ♦ hârtie ~ = bani de hârtie. 2. ban de metal. ♦ a bate ~ = a emite bani de metal; (fig.) a plăti (cuiva) cu aceeași ~ = a se comporta față de cineva la fel cum s-a comportat și el într-o situație asemănătoare. (< ngr. moneda)

hartă-machetă s. f. Machetă cu rol de hartă ◊ „Pe mesele lungi ale centrului de coordonare și calcul, sub cristale, erau expuse numeroase hărți [...] alături se afla o hartă-machetă indicând amplasarea numeroaselor stațiuni care urmăresc zborul navei Vostok 2. La centru s-au aflat hărți-scheme cu traseele de mișcare și locurile de staționare a acestor nave (= de măsurători)” R.l. 18 VIII 61 p. 4 (din hartă + machetă; Fl. Dimitrescu în LR 2/62 p. 138)

hartă-schemă s. f. 1961 Hartă schematizată la maximum v. hartă-machetă (din hartă + schemă)

planșă-hartă s. f. Planșă conținând hărți ◊ „Printre ultimele achiziții ale Muzeului marinei române din Constanța se numără o valoroasă lucrare editată în anul 1684 la Veneția, cuprinzând 40 de planșe-hărți în care se descrie cursul superior al Dunării, cu date despre navigația fluvială în acea vreme. Prețioase informații științifice prezintă și harta-mercator întocmită în anul 1628.” R.l. 12 I 71 p. 5 (din planșă + hartă)

HARTĂ hărți f. Reprezentare grafică, în plan orizontal, a suprafeței globului pământesc (totală sau parțială), generalizată și micșorată la o anumită scară. ◊ ~ geologică hartă pe care este reprezentată răspândirea diferitelor formații geologice. [G.-D. hărții] /<ngr. hártis

HARȚI m. pl. Zile în perioada de post, în care se permite credincioșilor să mănânce carne. [Monosilabic] /<ngr. artzi

HÂRTIE ~i f. 1) la sing. Produs industrial fabricat din celuloză în formă de foi subțiri, destinat pentru scris, desenat, împachetat etc. ◊ A rămâne pe ~ a rămâne nerealizat. 2) pop. Document sau act cu caracter oficial. A venit o ~ de la minister. 3) înv. Comunicare scrisă și expediată cuiva; scrisoare. 4) Bilet de bancă; bancnotă. ~ de valoare. [Sil. hârtiei] /<sl. chartija

SCÂRȚ¹ interj. (se folosește pentru a reda zgomotul ascuțit și strident produs de uși, roți, de încălțăminte în timpul mersului). ◊ Scârța-scârța pe hârtie conțopist; funcționar de cancelarie. [Var. scârța] /Onomat.

hartă f. foaie de hârtie pe care se reprezintă vr’o parte a pământului, constelațiunile cerului, etc.: hartă astronomică, geografică, geologică. [Gr. mod. HÁRTIS].

harți m. pl. săptămâna dinainte de cea albă, când se mănâncă (Miercurile și Vinerile) și de dulce și de post: în săptămâna hărții CR. [Vechiu-rom. săptămâna Arțivurilor (Pravila dela Govora) sau a Armenilor (după porecla ce li se da)].

hârtie f. 1. foaie subțire fabricată din sdrențe sau din alte substanțe și servind la scris, tipar ori de înfășurat; hârtie- monedă, bilet emis de guvern și care ține loc de numerar; 2. pl. acte, documente, titluri, etc.; 3. od. chitanță de perceperea unei dări: hârtiile și sferturile nu mai aveau seamă. [Gr. bizantin HARTÍA].

scârța-scârța m. fam. mâzgălitor de hârtie, scriitoraș (ironic): niște scârța-scârța pe hârtie CAR.

arț și harț n., pl. urĭ, și (maĭ vechĭ) arțĭ și harțĭ m. pl. (prescurtat din Arțivur și -urț, numele cîneluĭ căruĭa, după credința poporuluĭ, se închină Armeniĭ și poreclă dată Armenilor, d. ngr. Artzivúrtzi, mgr. Artzivúrion, ĭar acesta d. arm. aračayork, timpu din aintea postuluĭ mare. A mînca de frupt Mercurea și Vinerea „ca un cîne” înseamnă „a te spurca”, ca adoratoriĭ cîneluĭ). Munt. Timpu cînd se mănîncă carne și Mercurea, și Vinerea, ca’n săptămîna a zecea înainte de Paște, a brînzeĭ (cînd nu se mănîncă carne, dar, se mănîncă lapte și oŭă), a Pașteluĭ, a Rusaliilor și de la Crăcĭun pînă la Bobotează: A mînca harț orĭ de harț, a nu ținea postu. – Ghib. (Traista, 129) zice: „Săptămîniĭ albe saŭ a brînzeĭ îĭ precede o săptămînă în care se mănîncă vrîstat; această săptămînă se cheamă hirța. În aintea hirțeĭ e cîrneleaga. Tot cîrneleagă e și săptămîna întîĭa după Crăcĭun. Cînd cîșlegile țin numaĭ cincĭ săptămînĭ, avem săptămîna întîĭa cîrneleagă, a doŭa hirță, a treia cîrneleagă, a patra hirță, ĭar a cincea a brînzei”. – Vechĭ și hîrț, pl. urĭ. În Mold. hîrță, pl. e.

hártă f., pl. hărțĭ, vechĭ și harte (pol. karta, supt infl. luĭ hîrtie). Vechĭ. Carte, document, act: harta testamentuluĭ, adecă carte cu limbă de moarte (Dos.). Azĭ. Neol. de la 1793 (it. carta, apoĭ fr. carte [supt infl. luĭ hîrtie], ĭar acestea d. sp. pg. carta. Portughejiĭ aŭ dat întîĭa oară acest nume hărțiĭ). Foaĭe de hîrtie orĭ altă suprafață pe care e reprezentat pămîntu întreg saŭ o parte din el, o țară, un județ, marea ceru ș. a.: hartă geografică, geologică, astronomică. V. plan 1.

2) harț n. și harțĭ m. pl. V. arț.

hîrtíe f. (vsl. hartiĭa, d. ngr. harti, pl. hartiá, hîrtie; bg. sîrb. hartiĭa, rus. hértiĭa. V. hardughie, hartă). Foaĭe supțire făcută din peticĭ, bumbac, lemn orĭ alte substanțe ferte, redusă în pastă și întinsă și care servește la scris, tipărit, împachetat ș. a. Act, document, titlu, adeverință: am hîrtie la mînă. Odinioară, chitanță. Hîrtie-monetă, hîrtie creată de guvern ca să înlocuĭască baniĭ de metal și care are decĭ curs forțat, că purtătoru nu poate fi tot-de-a-una sigur că va obținea baniĭ de metal reprezentațĭ de hîrtie. Această monetă fictivă saŭ fiduciară, inventată de necesitate în circumstanțele cele maĭ critice și căreĭa numaĭ încrederea îĭ poate da credit durabil, nu trebuĭe confundată cu biletele de bancă, adeverințe ale uneĭ monete de aur și argint existente și care decĭ poate fi orĭ-cînd plătită purtătoruluĭ unuĭ bilet de bancă. Cînd în Francia, de la 1790 la 1796, s’a emis hîrtie-monetă de maĭ mult de 40,000,000,000 în asignate, hîrtiĭ care reprezentaŭ valoarea uneĭ mase enorme de bunurĭ naționale, deprecierea acesteĭ hîrtiĭ-monete fu așa de adîncă, în cît o păreche de cizme costaŭ 8000-10000 de francĭ, ĭar în unele localitățĭ 100 de livre (francĭ) în asignate scăzuse la 2 banĭ (centime) și ½. Această hîrtie-monetă a fost suprimată la 1797. – Ceĭ vechĭ nu știaŭ de hîrtie, iar p. scris întrebuințaŭ frunzele de palmier, scoarța arborilor, tăblițe unse cu ceară, foĭ de plumb ș. a., și în fine scoarța de papýrus (pápyros, de unde vine rom. papură și fr. papier), o trestie care crește pe malurile Niluluĭ. După cucerirea Egiptuluĭ de Romanĭ, în Grecia și’n Italia se scria aproape numai pe papyrus. Puțin în ainte de Hristos, interzicîndu-se exportu papiruluĭ în Pergam (Asia Mică), locuitoriĭ din acest oraș aŭ inventat pergamentu. De pin seculu X a apărut hîrtia de peticĭ. Dar de abea în timpu revoluțiuniĭ franceze de la 1789 fabricațiunea hîrtiiĭ șĭ-a luat avînt. În țările româneștĭ se constată o fabrică de hîrtie pe la 1768. V. bancă, bilet.

1) hîrț m. (ung. heréc, guzgan. V. hîrcĭog). Ban. Șoarice.

2) hîrț și hîrța-hîrța, interj. care arată huĭetu tăĭeriĭ buruĭenilor cu coasa ș. a. (rudă cu hîț, fîț, hîrștĭ și cu ung. hercehurca, hîrța-hîrța).

hîrță, V. arț.

hartă s. f., g.-d. art. hărții; pl. hărți

harți s. m. pl., art. harții

hârtie s. f., art. hârtia, g.-d. art. hârtiei; pl. hârtii, art. hârtiile (desp. -ti-i-)

hârtie-monedă (înv.) (bancnotă) s. f.

!scârța-scârța²(-pe-hârtie) (fam.) s. m. și f., g.-d. art. lui scârța-scârța(-pe-hârtie); pl. scârța-scârța(-pe-hârtie)

hartă s. f., g.-d. art. hărții; pl. hărți

harți s. m. pl

hârtie s. f., art. hârtia, g.-d. art. hârtiei; pl. hârtii, art. hârtiile

hârtie carbon s. f. + s. n.

hârtie-monedă (înv.) s. f.

!scârța-scârța/scârța-scârța-pe-hârtie s. m. și f., g.-d. lui scârța-scârța/lui scârța-scârța-pe-hârtie; pl. scârța-scârța/ scârța-scârța-pe-hârtie

hartă s. f., g.-d. art. hărții; pl. hărți

harți s. m. pl.

hârtie s. f., art. hârtia, g.-d. art. hârtiei; pl. hârtii, art. hârtiile

hârtie carbon s. f. + s. n.

hârtie-monedă s. f.

scârța-scârța(-pe-hârtie) s. m. invar.

hîrtie

hartă, -hărți.

harți pl.

hârtie, -tiei gen. a.

hartă (hărți), s. f. – 1. Reprezentare grafică a suprafeței pămîntului. – 2. (Înv.) Document. – Mr. hartă. Ngr. χάρτις (DAR). Sec. XVII. – Der. hărțulie (var. înv. hărtulie), s. f. (hîrtie, maculatură). Cf. hîrtie.

harți s. m. pl. – Săptămîni în care este permis să se mănînce carne miercurea și vinerea. – Var. arț(i). Ngr. χάρτζι, care, după Cihac, II, 136, ar porveni din tc. harç „cheltuială”. Cf. arțibur, a cărui der. nu este clară.

hîrtie (hîrtii), s. f. – 1. Produs industrial special pentru scris, tipărit, desenat etc. – 2. Foaie de hîrtie. – 3. Act, document, înscris. – 4. Ban de hîrtie, bancnotă. – Mr. hîrtie. Ngr. χάρτι, pl. χαρτιά (Murnu 28; DAR), în parte prin intermediul sl. (bg., sb.) chartija. Este dublet al lui hartă. Sec. XVII; prima fabrică de hîrtie din Moldova datează din 1583, și din Muntenia din jurul anului 1640. – Der. hîrțoagă, s. f. (hîrtie, act fără valoare; mapă; cărțoi), cu suf. peiorativ -og; hîrțălog, s. n. (mapă), prin încrucișare cu terfelog (Iordan, BF, IX, 120); hîrțogărie, s. f. (birocrație).

hîrț (-ți), s. m. – Șoarece. Mag. heréc „șoarece”(DAR). În Banat. – Der. hîrciog, s. m. (șobolan; hamster, Cricetus frumentarius), din mag. hörcsög (DAR; Gáldi, Dict., 91), cf. sb. hrčak (Miklosich, Slaw. Elem., 51).

HARTĂ AERONAUTICĂ reprezentare redusă la scară a unei suprafețe de teren, care conține în plus elemente specifice activității de zbor. Hărțile aeronautice fac parte din documentele de informare aeronautică, fiind document de bază pentru pregătirea și asiguurarea zborului, având rolul de a asigura, prin datele puse la dispoziția echipajului, reușita zborului ca realizare a sa în deplină securitate, ca încadrare în timp și ca realizare a economicității. Hărțile aeronautice se clasifică după scop astfel: hărți de ansamblu (destinate pregătirii generale a traiectelor lungi), hărți de navigație (destinate pregătirii și desfășurării zborurilor pe diferite traiecte), hărțile regiunilor terminale de control (înfățișeză procedurile de zbor în zona aeroporturilor în vederea aterizării), hărți de aterizare (furnizează detalii de pe suprafața de manevră a aeroportului și ajută în faza finală la trecerea de la zborul instrumental la zborul la vedere), hărți de obstacole de aerodrom (permit stabilirea posibilităților de exploatare a diferitelor tipuri de aeronave, în funcție de obstacolele din jurul aeroportului), hărți de orientare pe aerodromuri cu suprafețe de manevră complexe (permit orientarea echipajului pe aerodromuri cu număr mare de piste și de instalații conexe), hărți cu profilul terenului (destinate apropierii de precizie, pentru piste dotate cu echipamente de aterizare după instrumente de categoria a II-a).

HÂRTÍE (< sl.) s. f. 1. Material care se prezintă sub formă de foi subțiri, folosit pentru scris, tipărit, desenat, împachetat etc.; este fabricat din celuloză, cu sau fără adaos de fibre animale, minerale, artificiale sau sintetice și de materiale de umplutură, de încleiere și de colorare. Inventată în sec. 2 de chinezul Tsai-Lun, este răspândită în sec. 6-7 în țările Asiei și abia în sec. 11-12 în Europa. Producția de h. s-a dezvoltat după apariția tiparului. ◊ Expr. A pune (sau a așterne) pe hârtie = a scrie, a redacta. 2. Foaie de hârtie (1) scrisă sau tipărită. 3. Act oficial de legitimare, scrisoare, document, bancnotă etc. 4. (FIN.) H. de valoare = titlu de valoare negociabil care conferă drepturi patrimoniale, pentru deținătorii lor, conform legii și în condițiile specifice de emisiune a acestora. Cuprinde valorile mobiliare (acțiuni, obligațiuni și instrumente financiare derivate) tranzacționate pe piața financiară, efectele de comerț (cambia, biletul la ordin, warant-ul, cecul), bonurile de tezaur tranzacționate pe piața monetară și creanțele ipotecare tranzacționate pe piața ipotecară. ◊ H.-monedă = bani de hârtie. 5. (SPORT) Categorie de box folosită numai la juniori, cu o greutate a corpului între 45 și 48 kg.

a face hărți expr. (pop. – d. bărbați) a avea poluție nocturnă; a ejacula în somn.

hartă, hărți s. f. (pop.) spermă scursă și uscată pe cearșaf în urma poluției nocturne a unui bărbat.

scârța-scârța pe hârtie expr. 1. (peior.) funcționar. 2. autor de literatură de slabă calitate.

HARTĂ s. (GEOGR.) (înv.) mapă.

HARȚI s. pl. (BIS.) cârneleagă, (pop.) dulcele Crăciunului, săptămâna cărnii, săptămâna clisei, săptămâna curată, săptămâna de praguri, săptămâna hârțească, săptămâna hârții, săptămâna împestrițată, săptămâna învârstată, săptămâna mistreață, săptămâna tărcată, săptămâna vârstată.

HÂRTIE s. 1. (Ban., Transilv., Maram. și Bucov.) papir. (O coală de hârtie.) 2. hârtie pergaminată v. pergament. 3. hârtie-carbon v. indigo. 4. v. bancnotă. 5. hârtie-monedă v. bancnotă. 6. (FIN.) hârtie de valoare = efect. 7. v. act. 8. act, document, legitimație. (Rog prezentați hârtiile!)

HÂRȚ s. v. guzgan, șobolan.

SĂPTĂMÂNA HÂRȚII s. v. cârneleagă, harți.

SCORPIA DE HÂRTIE s. v. scorpionul de cărți.

HARTĂ s. (GEOGR.) (înv.) mapă.

HARȚI s. pl. (BIS.) cîrneleagă, (pop.) dulcele Crăciunului, săptămîna cărnii, săptămîna clisei, săptămâna curată, săptămîna de praguri, săptămîna hîrțească, săptămîna hîrții, săptămîna împestrițată, săptămîna învîrstată, săptămîna mistreață, săptămîna tărcată, săptămîna vîrstată.

HÎRTIE s. 1. (Ban., Transilv., Maram. și Bucov.) papir. (O coală de ~.) 2. hîrtie pergaminată = pergament. (Ambalează mezelul în ~.) 3. hîrtie-carbon = carbon, indigo, plombagină. (~ pentru scoatere de copii.) 4. (FIN.) bancnotă, bilet de bancă, hîrtie-monedă, (prin Transilv. și Maram.) băncută, (înv.) asignat, asignație, bancă, bumașcă. (O ~ de o sută.) 5. (FIN.) hîrtie-monedă = bancnotă, hîrtie, bilet de bancă, (prin Transilv. și Maram.) băncută, (înv.) asignat, asignație, bancă, bumașcă. (O ~ de o sută.) 6. (FIN.) hîrtie de valoare = efect. 7. act, document, dovadă, izvor, înscris, piesă, (înv. și pop.) scris, (înv. și reg.) scrisoare, (înv.) carte, izvod, încredințare, răvaș, sinet, teșcherea, uric, zapis. (Numeroase ~ îi atestă acest fapt istoric.) 8. act, document, legitimație. (Rog prezentați ~iile!)

hîrț s. v. GUZGAN. ȘOBOLAN.

săptămâna hârții s. v. CÎRNELEAGĂ. HARȚI.

scorpia de hîrtie s. v. SCORPIONUL DE CĂRȚI.

Hîrtia suportă orice – Cicero, în Epistolele lui Către cunoscuți (Ad familiares, V, 12), spune: Epistola non erubescit (Scrisoarea nu roșește). După inventarea și răspîndirea hîrtiei, traducătorii au „modernizat” citatul: hîrtia nu roșește și, mai tîrziu: hîrtia suportă orice. Expresia servește spre a înfiera aberațiile, stupiditățile, trivialitățile ce apar în anumite tipărituri, sau spre a arăta că unele persoane își îngăduie să aștearnă pe hîrtie ceea ce le-ar fi rușine să comunice verbal. Dostoevschi face un joc de cuvinte pe această temă în Frații Karamazov, și anume: în biletul pe care-l trimite lui Alioșa, spre a-i mărturisi că-l iubește de mult și că-l vă iubi toată viața, Liza scrie: „Se zice că hîrtia nu roșește; îți jur că este fals și că eu m-am roșit toată”. În articolul Cu privire la bugetul de stat, Lenin folosește expresia în forma ei actuală: „oricine știe că hîrtia rabdă orice...” (Opere, vol. 5, pag. 318). LIT.

Petic de hîrtie – Cu aceste cuvinte a definit cancelarul german Bethmann-Hollweg, tratatele, la 4 august 1914. În acea zi (deci cu zece zile înainte de izbucnirea primului război mondial), sir Edward Goschen, ambasadorul Marii Britanii la Berlin, se prezentă în audiență cancelarului, notificîndu-i că Anglia va declara război Reichului, dacă acesta nu va respecta tratatul internațional prin care era garantată neutralitatea Belgiei (tratat semnat și de Germania). „Cum? – răspunse Bethmann-Hollweg – vreți să faceți război unei națiuni înrudite (Kaizerul era văr cu regele Angliei) pentru un petic de hîrtie?” Vorbele acestea: scrap of paper (consemnate pentru prima oară în englezește) au ajuns să fie cunoscute grație raportului făcut de ambasadorul britanic, raport publicat într-o „carte albastră”. De atunci expresia „petic de hîrtie” și-a extins sfera de aplicație, fiind astăzi întrebuințată pentru orice act nerespectat, pentru orice hîrtie fără de valoare. IST.

scârța-scârța s.m. (pop. și fam.) mâzgălitor de hârtie, scriitoraș.

hârț, hârți, s.m. Șoarece: „…pe apa [= valea] Izei au eșit plugurile în săptămâna hîrților(u)” (Bârlea, 1909: 128; doc. din 1772). – Din magh. heréc „șoarece” (DAR, după DER).